Arhive categorii: bacterioze

Boli ale albinelor provocate de diferite bacterii

Loca in Africa de Sud

Anul trecut apicultorii din Africa de Sud s-au confruntat cu o problema majora – loca americana.

loca americana, testul chibritului
loca americana, testul chibritului

Datorita infestarii puternice cu loca, mai bine de 40 % din efectivul de albine a fost pierdut.

Deoarece albina este insecta fara de care omenirea ar mai exista doar maxim patru ani (dupa cum spunea Einstein), au inceput sa se puna tot mai multe intrebari despre siguranta alimentara din Africa de Sud. Dar similar cu dezbaterile din Europa, toti sunt de acord ca trebuie facut ceva pentru siguranta albinei melifere care asigura polenizarea a numeroase culturi, insa cand efectiv s-a incercat o protejare a albinei, nimeni nu a tinut cont de restrictiile impuse.

Deoarece albina africana este cea mai rezistenta specie de albina, toti au crezut ca si de aceasta data aceasta va rezista si acestei noi boli aparute pe continentul African (asa cum a mai facut-o in istorie). Insa datorita industrializarii excesive atat a agriculturii cat si a apiculturii, si albina africana a avut de suferit atat datorita ingustarii diversitatii genetice cat si a reducerii diversitatii surselor de hrana.

Pusi in fata acestei probleme majore, atat apicultorii, cat si oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca nu antibioticele sunt solutia (asa cum se intampla pe continentul American), ci selectia naturala, directionata si accelerata de om. Astfel apicultorii incearca sa gaseasca familii de albine rezistente la loca, care prin multiplicare sa vina sa imbunatateasca genetic albina care nu a facut fata epidemiei de loca americana.

In sprijinul acestei idei au adus si experienta unor apicultori locali care dupa epidemia din 2009, cand au pierdut 30% din efectivul de albine, au ajuns sa reduca pierderile la doar 1% in prezent, doar prin selectia familiilor rezistente.

Si alti cercetatori vin sa sustina aceasta idee care, daca ar fi aplicata, ar duce la o albina mai rezistenta , capabila sa supravietuiasca diverselor boli ce se transmit de pe un continent pe altul.

Abordarea cercetatorilor sud-americani ar trebui sa ne inspire si pe noi romanii, care, acum cativa ani ne-am confruntat in zona Iasi cu focare de loca americana.  Daca pe viitor vom incerca sa facem selectie nu doar pentru productia de miere, ci si mai ales pentru rezistenta familiilor de albine la boli (inclusiv la loca americana), vom avea o albina rezistenta, capabila sa sustina agricultura romaneasca. Desigur, aceasta selectie trebuie sa conduca la amplificarea diversitatii genetice, si trebuie sustinuta si de o agricultura sustenabila, care sa asigure albinei hrana diversa si de calitate ridicata.

Loca americana ar putea fi combatuta

Loca americana este una din cele mai grave boli ce poate afecta albinele (puietul acestora) deoarece este foarte contagioasa si se raspandeste rapid (prin spori) in toata stupina cauzand pagube insemnate, uneori chiar pierderea intregii stupine.

Fiind una din cele mai temute boli a primit si o atentie sporita din partea cercetotorilor care, dupa studii indelungate au ajuns la concluzia ca antibioticele (folosite pana acum in tinerea sub control a acestei boli) nu mai pot controla acest agent patogen si trebuie gasite alte solutii, mai apropiate de natura pentru a gestiona aceasta boala.

Astfel, acestia au descoperit o toxina produsa de Paenibacillus larvae (agentul patogen ce provoaca loca americana) ce determina moartea puietului de albina, toxina pentru care in prezent se incearca elaborarea unui inhibitor.

Aceasta solutie determina o tinere sub control a bolii si o abordare mult mai naturala a acesteia, apicultorii nefiind nevoiti sa apeleze la antibiotice sau la masuri mult mai radicale ca incendierea stupilor.

Loca americana in prezent determina pierderi importante apicultorilor din America si Canada, fiind una din principalele cauze de mortalitate la albinele din acea zona.

septicemia albinelor tratament

Septicemia este o boală infectecţioasă produsă de Pseudomonas apiseptica şi Spiroplasma apis (avand o formă acută si cronică .
Boala ataca albinele adulte si in functie de bacteria ce actioneaza poate avea semne clinice putin diferite.
Principalele semne clinice la infectia cu Pseudomonas apiseptica:
•albinele moarte în faţa stupului care se desfac în părţi componente la cea mai mică atingere;
•albinele sunt incapabile de zbor sau părăsesc stupul cu manifestări nervoase;
Semnele clinice in cazul infectiei cu Spiroplasma apis:
•albinele au abdomen mărit si sunt incapabile de zbor, prezentand tremurături musculare;
•albinele incapabile de zbor merg în jurul stupului şi apoi mor;
Diagnosticul poate fi pus de catre apicultor pe baza semnelor clinice sau se poate analiza o proba de 30-50 albine vii sau muribunde (in acest caz diagnosticul fiind unul exact).
Simptomele se aseamana mult si cu cele din septicemiile produse de virusuri, rickettsii, nosemoza acută, virozele cu simptomatologie nervoasă şi intoxcaţiile cu pesticide.
Boala se manifesta in tot sezonul activ (in cazul infectiei cu Pseudomonas) si in special in luna mai (cand agentul patogen este Spiroplasma).
Substanta utilizata pentru tratament este Oxitetraciclină, 0,5 g / litru sirop în porţii de 250 – 500 ml, 4 -5 administrări la interval de 4 -5 zile.
Combaterea se realizeaza prin indepartarea albinelor moarte de pe fundul stupului şi din faţa acestuia, dezinfectarea stupului.
Mai important este ca aceasta boala poate fi prevenita prin mentinerea unei stari normale in familia de albine, aerisirea stupului si prevenirea condensului, asigurarea de material genetic corespunzator (matci de calitate).

paratifoza albinelor

Paratifoza (salmoneloza) este o boală infectecţioasă produsă de Salmonella schotmulleri alvei.
Boala afecteaza albinele adulte si produce pierderi importante in stupina .
Semne clinice:
•albinele au abdomenul mărit, diaree şi paralizie;
•albinele sunt incapabile de zbor;
•se produce depopularea stupului.
Diagnosticul cert poate fi pus in laborator prin examinarea a 30 – 50 albine muribunde si diferentiat faţă de nosemoză, viroze şi intoxicaţii.
Perioada de manifestare: în sezonul activ.
Tratament: Oxitetraciclină 0,5 g / litru sirop în porţii de 250 – 500 ml, 4 -5 administrări la interval de 4 -5 zile.
Combatere: Se îndepărtează şi se ard albinele moarte de pe fundul stupului. Se dezinfectează stupul.

loca europeana

loca europeana
Loca europeană este o boală infecto-contagioasă produsă de Bacillus alvei, Streptococcus apis, Bacillus orphaeus, Bacterium eurydice.
Aceasta boala afecteaza larvele în stadiul de puiet necăpăcit.
Semne clinice:
•larvele nu aderă la peretele celulelor şi au un miros acru, oţetit sau uşor aromat;
•puietul este dispus neuniform în formă de pâlcuri cu goluri în punctele atacate;
•larvele au aspect transparent şi îşi schimbă culoarea din alb-sidefiu în galben şi la final maro închis;
•în fazele avansate ale bolii, după 10 – 20 zile larvele se dezhidratează şi se transformă în solzişori de culoare cenuşiu-brună care stau pe fundul celulelor.
Diagnostic:
•prezumtiv – pe baza semnelor clinice;
•cert – în laborator pe probe de fagure cu puiet suspectat (15×20 cm);
•diferenţiat – faţă de loca americană si puietul în sac.
Boala se manifesta in tot sezonul activ si este foarte contagioasa.
Tratament:
Locamicin 80 – 100 g prin prăfuirea fagurilor şi albinelor. Tratamente la 3 – 4 zile. Altele două la 5 – 7 zile şi/sau 1 kg de Locamicin/litru sirop, 250 ml/stup.
Se poate folosi şi oxitetraciclina.
Combatere:
Se îndepărtează fagurii cu puiet afectat (în fază incipientă) şi se vor topi într-un loc izolat. Se tratează întreaga stupină. Tratamentul se va efectua şi în primăvara anului următor.

Fiind o boala extrem de contagioasa, ea trebuie declarata, pentru ca si ceilalti apicultori sa stie din timp si sa isi poata lua masurile corecte de prevenire si combatere.