Albinele recolteaza propolisul de pe diferiti arbori (rasinoase, plop, arin, cires, fag, etc) si il transporta in stup pentru a astupa crapaturile acestuia si a acoperi cadavrele diferitilor daunatori din stup.
Propolisul are culori diferite (in functie de arborele de pe care este cules) si calitati deosebite, apreciate din cele mai vechi timpuri de catre oameni.
Cantitatea de propolis ce se poate obtine de la un stup variaza in functie de o serie de factori dintre care amintim: rasa de albine (acesta este cel mai important factor), perioada (albinele propolizeaza mai mult primavara si toamna), zona geografica (stupii din zonele cu paduri produc mai mult propolis).
Cantitatea de propolis ce se poate obtine de la o familie de albine variaza intre 100 si 400 grame.
Colectarea propolisului necesita mult timp si uneori este o actiune destul de anevoioasa daca apicultorul nu cunoaste unele metode mai eficiente.
Cei mai multi apicultori incepatori colecteaza propolisul prin razuire directa de pe rame, scandurelele podisorului, peretii stupului (acesta metoda fiind una destul de anevoioasa).
Pentru a creste cantitatea de propolis recoltat se mai apeleaza la lasarea unui spatiu intre scandurelele podisorului (2-3 mm) pentru a favoriza propolizarea, amplasarea unor fasii de material plastic cu ochiuri de 5 mm pe spetezele ramelor si colectarea acestuia prin razuire dupa indepartarea acestor fasii, etc.
Aceste metode insa necesita timp iar cantitatea de propolis colectata este destul de mica.
Pentru a obtine cantitati mai mari de propolis se folosesc din ce in ce mai mult colectoarele de propolis.
Acestea fie pot fi achizitionate direct de la magazinele cu specific apicol, fie se pot confectiona in gospodaria proprie.
Unul din cele mai simple si eficiente colectoare de propolis este cel din plasa de material plastic (de tipul plaselor pentru tantari dar cu ochiuri un pic mai mari) ce acopera tot cuibul si lasa un spatiu intre spetezele ramelor si plasa de plastic (spatiul se poate realiza in diferite moduri – o rama de lemn, o grila de metal, etc). Peste plasa se aseaza un material din bumbac ce se ridica periodic pentru a crea noi spatii pentru propolizare.
Dupa propolizare, plasa se ridica si se baga in congelator pentru a putea scoate propolisul.
La rece, propolisul devine casant si prin frecare cade usor de pe plasa.
Dupa recoltare propolisul se conditioneaza prin eliminarea corpurilor straine (resturi de albine, aschiii de lemn, etc).
Propolisul se pastreaza la temperaturi de maxim 20 grade, in locuri lipsite de umezeala si mirosuri straine, sub forma de bulgari sferici, inveliti in staniol sau pungi de material plastic.
Se mai poate pastra si in sticle colorate, inchise cu dop si apoi parafinate.
Nu se recomanda a fi incalzit sau topit (si nici tinut la temperaturi ridicate) deoarece in acest fel propolisul pierde uleiurile volatile atat de importante.
Cea mai indicata metoda de pastrare este cea sub forma de tinctura de propolis, in acest fel proprietatile propolisului neavand de suferit (acesta fiind si consumat cel mai frecvent in aceasta forma).

Pentru a exemplifica cum procedeaza cei ce colecteaza propolis in mod industrial va invitam sa urmariti filmul de la adresa
http://www.youtube.com/watch?v=uwEAOSA6m_I