Arhive categorii: bolile albinelor

Principalele boli de care sufera albinele, cu prevenirea si tratamentul acestora

bolile albinelor, micoze

puietul varos – ascosferoza

Puietul varos-ascosferoza face parte din seria de boli micotice – adica acele boli care sunt provocate de ciuperci. Nu este o boala exagerat de grava, insa prin faptul ca in ultimul deceniu inregistreaza o crestere a frecventei de aparitie, trebuie tratata corespunzator.

Manifestare clinica
– pe oglinda si fundul stupului sunt larve moarte, uscate si mumificate;
– puietul moare in stadiu de larva si preninfa;
– culoarea puietului atacat este alba,gri sau negricioasa ;
– fagurele produce un sunet caracteristic cand este scuturat;
– boala prefera puietul de trantori fara a ocoli totusi si pe cel de lucratoare.

Raspandire si frecventa de aparitie
– ratacirea albinelor sau furtisag ;
– schimbul de faguri;
– folosirea de unelte si utilaje (inclusiv stupi) contaminate,etc.
Boala apare la cateva familii si se raspandeste daca nu ii dam atentia cuvenita.
Prevenire si combatere – la aparitia puietului varos stuparii au o contributie decisiva. Familiile slabe, umiditatea crescuta in stup, polenul umed, cuibul largit fara discernamant, sunt factori favorizanti.
In literatura de specialitate se afirma ca puietul varos ar fi o „boala secundara”, si ca aparitia are o frecventa crescuta la familiile atacate de varooza. Practic puietul varos „nu se dezvolta in tesutul larvelor sanatoase”.
In Romania boala se trateaza cu medicamentul MICOCIDIN. Acesta se presara pe rame si pe albine, cate 100-150 g de substanta activa. Se fac 4-6 tratamente la diferenta de 7 zile intre ele.
Inainte de a trece la tratamentul medicamentos se iau urmatoarele masuri (care pot trata boala):
-reducerea cuibului prin scoaterea fagurilor de prisos, neocupati bine de albine;
– eliminarea fagurilor cu puiet afectat de boala si introducerea de faguri artificiali sau claditi si dezinfectati;
– dezinfectati fundul stupului,pentru ca acolo au cazut larvele moarte si care au fost scoase de albine;
– imbunatatiti ventilatia, reduceti umiditatea stupului;
– stropiti fagurii cu sirop de zahar pentru a stimula instinctul de curatire.
Aceasta boala poate fi prevenita daca ingrijim corespunzator albinele.
In continuare va prezentam un VIDEO in care un apicultor trateaza aceasta boala.

bolile albinelor, viroze

paralizia acuta si cronica a albinelor

Paralizia acuta

Paralizia acută este o boală infecto-contagioasă produsă de Virusul paraliziei acute.
Aceasta boala afecteaza albinele adulte ducand la slabirea accentuata a puterii familiei de albine.
Semne clinice:
• distensia abdomenului;
• tremurături ale aripilor şi antenelor;
• paralizii ale aripilor şi membrelor;
• agitaţie continuă a albinelor;
• acul scos;
• miros de peşte a albinelor moarte;
• moartea după 3 – 5 zile după apariţia semnelor clinice.
Diagnostic:
• prezumtiv – pe baza semnelor clinice;
• cert – în laborator pe 30 – 50 albine vii;
• diferenţiat – faţă de intoxicaţiile acute, nosemoza acută şi faţă de alte viroze cu manifestări nervoase.
Perioada de manifestare: mai – iunie şi la începutul toamnei.
Combatere si Tratament: Se realizeaza prin măsuri generale (strangerea cuibului, dezinfectia uneltelor folosite si a stupului, hrana corespunzatoare in timpul iernii, evitarea furtisagului, schimbarea periodica a fagurilor, etc)

Paralizia cronica

Paralizia cronică este o boală infecto-contagioasă produsă de Virusul paraliziei cronice.
Ca si paralizia acuta, paralizia cronica afecteaza tot albinele adulte.
Semne clinice:
• paralizie;
• tremurături ale aripilor;
• albinele capătă o culoare neagră cu un luciu metalic;
• depilare;
• contractarea abdomenului;
• aspect de furnică;
• albine cu dimensiuni mai mici;
• se asociază cu nosemoza.
Diagnostic:
• prezumtiv – pe baza semnelor clinice;
• cert – în laborator pe 30 – 50 albine vii;
• diferenţiat – faţă de intoxicaţiile cu pesticide, aspergiloza albinelor adulte.
Aceasta boala se manifesta tot timpul anului.
Combaterea si tratamentul se face la fel ca si in cazul paraliziei acute prin masuri igienico-sanitare corespunzatoare si intretinerea corecta a familiei de albine in tot timpul anului.

bolile albinelor, protozooze

nosemoza

Nosemoza – „boala mizeriei”, este o boala parazitara (produsa de Nosema apis) care apare in urma existentei factorilor favorizanti in stup: lipsa zborurilor de curatire in timpul iernii; rezerve de hrana slab calitativa (miere de mana, necapacita); adaosuri proteice necorespunzatoare; lipsa curateniei si nedezinfectarea stupilor; umiditatea crescuta; iernarea grea si neconfortabila.
Boala este cauzata de un protozoar care se gaseste in toti stupii in stare latenta si se activeaza la aparitia conditiilor prielnice.

Manifestare clinica

La o infestare incipienta semnele clinice sunt mascate, fiind vizibile numai cand incarcatura per individ de paraziti ajunge la o anumita limita.
Practic nosemoza netratata la timp scurteaza viata albinelor, reduce drastic capacitatea de productie. In final se ajunge pana la disparitia definitiva a familiilor,printr-o decimare rapida.
Semnele clinice:
• uzura prematură a albinelor, depopularea stupului;
• pete de diaree pe speteze, faguri, pereţii şi fundul stupului;
• fecale diareice de culoare maronie cu miros urât, acru, eliminate ca un jet în timpul zborului de curăţire şi care se observă pe scândura de zbor, capac şi faţa stupului;
• albinele au abdomenul destins şi moale şi se deplasează cu greutate;
• albinele au aripile întinse, picioarele adunate sub torace, paralizează şi mor.

Diagnostic

Deoarece aceasta manifestare clinica este intalnita si la alte boli(vezi diareea), punerea unui diagnostic sigur este mai complicata, necesitand examinarea probelor de catre un laborator specializat.
Totusi cand boala este avansata si stuparii pot pune un diagnostic corect, prin cercetarea catorva albine moarte.
Se procedeaza in felul urmator : se ia albina, separam capul de corp si cu o penseta fina, scoatem intestinele. La albina sanatoasa intestinul este galben sau maroniu, pe cand la cea bolnava culoarea este alb-laptoasa.

Prevenirea si combaterea nosemozei

– inlocuirea la max.2-3 ani a tuturor fagurilor din stupi;
– distrugerea fagurilor vechi sau noi care contin pete diareece ; si ramele vechi care nu mai pot fi dezinfectate corect, se distrug;
– colectarea periodica a tuturor resturilor din stupi si arderea lor imediata;
– in familiile cu nosemoza se inlocuiesc obligatoriu matcile,indiferent de varsta si calitati;
– curatarea anuala a stupilor cu soda caustica 4% (preventiv), sau de cate ori este nevoie(dupa constatarea bolii); la utilajele si uneltele metalice, se fac fumigatii cu formol 3%; aceste dezinfectii vor fi urmate de o clatire abundenta cu apa;
– supravegherea permanenta a familiilor si executarea masurilor adecvate fara intarzieri sau amanari;
– folosirea cu precautie a hranirilor proteice de primavara (adaos de polen sau pastura in miere) si interzicerea cu desavarsire a hranirilor cu inlocuitori ai polenului si miere.

Tratament nosemoza

PROTOFIL : In Romania aceasta boala se trateaza cu preparatul „Protofil”. Este un extract din ingrediente naturale care nu creaza prejudicii,nici albinelor,nici produselor stupului. Prin continutul de principii active(vitamine si microelemente), stimuleaza secretia enzimatica digestiva a albinelor si larvelor, inhiband parazitul.
Mod de administrare :
Protofilul se administreaza in sirop cate 17 ml/l sau in pasta de zahar,miere si zahar,cate 34 ml/kg.Se administreaza toamna in siropul pentru stimulare sau completare sau primavara in pasta sau siropul de stimulare.Tratamentul se executa de cate ori este nevoie,cu o singura conditie :cantitativ doza de Protofil sa nu depaseasca 80 ml/familie/an.Pentru o reusita deplina cititi cu atentie prospectul producatorului si respectati dozele de administrare.
FUMIDIL B : Un alt preparat, mai vechi, adus din import si din pacate nu prea folosit de stuparii romani este Fumidil B. In tarile U.E este singurul preparat folosit pentru tratamentul nosemozei. Ca principiu activ, Fumidil B, are la baza antibioticul fumagilina.
Administrare :
Se administreaza amestecat in sirop astfel : la o colonie mare 25 g principiu activ la 1 litru sirop, la una medie 18 g/0,750 litri sirop,iar pentru un roi 18 g/0,500litri sirop. Aceste cantitati se administreaza saptamanal.Sunt doua moduri de administrare : in hrana albinelor, cu preparatul livrat in hranitor; prin pulverizarea pe rame si peretii stupului iar siropul ramas, livrat ca hrana. In total se fac 8 administrari la interval de 7 zile, intre administrare. Dupa cum vedeti tratamentul este de durata, iar prin faptul ca principiul activ este un antibiotic, exista riscul de contaminare a mierii daca este facut in plin sezon activ. Recomandam mare precautie.

TRATAMENT NECONVENTIONAL :Unii stupari romani mai folosesc un ceai de plante(cimbru,coada soricelului etc) la care adauga o mica cantitate de macerat de usturoi. Componentele se amesteca cu 750 g sirop de zahar si se da albinelor in portii de 200 g. Rezultatele sunt multumitoare.

bacterioze, bolile albinelor

loca americana

loca americana
Loca americana este o boala bacteriana, foarte contagioasa, produsa de agentul patogen Bacillus larvae.
Boala apare catre sfarsitul primaverii sau pe tot parcursul verii si afecteaza numai puietul, a carei moarte survine dupa capacire. Putem afirma ca loca americana este boala puietului capacit (desi ea afecteaza larvele inainte ca acestea sa fie capacite), iar prin efectele nefaste pe care le are asupra familiilor,este una dintre cele mai periculoase si de temut.Contaminarea se face prin circulatia albinelor de la un stup la altul(sau stupina), unelte, miere sau polen infestat, achizitii de roiuri si familii afectate de boala.

Semne clinice:

• larvele nu aderă la peretele celulelor şi au un miros acru, oţetit sau uşor aromat;
• puietul este dispus neuniform în formă de pâlcuri cu goluri în punctele atacate;
• larvele au aspect transparent şi îşi schimbă culoarea din alb-sidefiu în galben şi la final maro închis;
• în fazele avansate ale bolii, după 10 – 20 zile larvele se dezhidratează şi se transformă în solzişori de culoare cenuşiu-brună care stau pe fundul celulelor.
Diagnostic:

Diagnostic

Cea mai sigura diagnosticare se face de catre un laborator specializat. O diagnosticare destul de sigura (in faza mai avansata a bolii) se poate face si de catre stupar prin interpretarea semnelor clinice si prin asa numita „metoda a betigasului” (video identificare loca americana)- se ia un betigas, chibrit sau scobitoare si se introduce in celulele cu puiet mort; daca lichidul (larva moarta) se intinde intr-un filament lung, sigur este loca americana; lichidul dens (larva moarta) are culoarea galben-cafenie, mergand pana la culoarea cafelei cu lapte.

Tratament

In principiu boala se poate trata cu antibiotice, insa folosirea acestora are o multitudine de inconveniente. Antibioticele nu sunt acceptate in U.E, iar prin tratament acestea trec in miere, polen, ceara, pastura si produsele devin impropii exportului.
Unii apicultori distrug toate familiile de albine si o iau de la capat, cu repopulari masive, altii aplica procedeul „roiului artificial” (procedeul consta in eliminarea tuturor fagurilor din stup si distrugerea sau prelucrarea lor in locuri autorizate, cu recuperarea cerii.Albinele impreuna cu matca se trec in alt stup dezinfectat,prin scuturare si introduse cu ajutorul unei palnii mari de carton. Noul stup se doteaza numai cu faguri artificiali, albinele urmand sa fie hranite cu sirop de zahar 1/1, daca nu exista cules in natura. Practic metoda reprezinta punerea familiei in stare de roi artificial.Se afirma ca mierea care mai exista in gusa albinelor, contine o cantitate mica de spori care nu mai duce la o noua infestare.)
In literatura de specialitate,mai este o referire la tratamentul cu antibiotice, care poate fi prescris de catre medicul veterinar.
Toate metodele sunt urmate de o dezinfectare puternica . Cert este ca pe plan legislativ, fiecare tara din U.E, are o anumita politica in domeniul apicol, neajungandu-se la un punct comun.
In Romania specialistii considera ca familiile bolnave de loca americana pot fi salvate. Pretul este insa mare, stuparii ramanand cu satisfactia ca si-au salvat stupinele.
Apicultorii romani trebuie sa inteleaga ca trebuie sa ia masuri de preventie; schimbarea la max. 2 ani a tuturor fagurilor din stupi; dezinfectarea anuala a stupilor,ramelor,fagurilor de la rezerva; dezinfectarea de cate ori este nevoie a uneltelor; prevenirea furtisagului; mentinerea in stupina numai a familiilor puternice (cele slabe se unesc sau se distrug); procurarea de material genetic indemn de boli; limitarea pe cat posibil a pastoralului; mentinerea stupinei ca un teritoriu „inchis”,etc.

Combaterea si tratarea bolii in Romania

Combaterea locii americane incepe prin distrugerea familiilor slabe, mai ales daca acestea sunt atacate si de alte boli. La familiile puternice se distrug numai fagurii care prezinta semne de boala. Antibioticele folosite in tratament sunt LOCAMICIN, SULFATIAZOL, TERAMICINA – modul de administrare, dozele si alte reguli de administrare le gasiti in prospectul pus la dispozitie de producator. Din nou trebuie spus ca tratamentul care nu este urmat de masuri igienico-sanitare se face in zadar.
Practic distrugem familiile slabe ; curatam stupii de urme de ceara, propolis, ii spalam cu lesie de soda caustica 4%,clatim bine cu multa apa, apoi flambam lemnul cu lampa de benzina sau gaz ; indepartam fara mila fagurii cu puiet afectat de boala, flambam usor ramele cu flacara; spalam si dezinfectam toate uneltele si utilajele; curatam toate resturile si le ardem; mierea extrasa este buna numai pentru consumul uman, fiind total interzisa hranirea albinelor;

Fiind o boala extrem de contagioasa aceasta boala trebuie declarata, iar apicultorii din aceeasi zona trebuie sa cunoasca aparitia bolii pentru a putea lua masuri preventive (daca nu este deja tarziu).

bolile albinelor

combatere varroa si tratament

combatere varoa
Varroa destructor este un parazit acarian extern care ataca albinele si determina slabirea familiilor.
Acest parazit s-a raspandit foarte mult in lume in ultimii ani si a inceput sa devina chiar rezistent la combaterea clasica, tratamentul acestuia punand din ce in ce mai multe probleme.
Combaterea varroa la noi in tara se face utilizand Varachet, sau combinat Varachet si Mavriol.
Combaterea varroa cu Varachet se poate face primavara, vara si toamna, tratamentul din toamna fiind cel mai important deoarece acest tip de albina va supravietui un timp mai indelungat (peste trei luni de zile) iar infestarea acesteia poate duce la pierderea familiei de albine.
Se fac trei tratamente cu varachet la interval de 7 zile, ultimul tratament urmand a se face cand nu mai exista in familia de albine puiet capacit. Unii apicultori recomanda si un tratament dupa extractia de miere poliflora, astfel albina ce urmeaza sa ierneze fiind una mult mai sanatoasa.
Metoda practica de efectuare a tratamentului o puteti vizualiza la video tratament varoa
Alti apicultori folosesc un tratament combinat de Varachet si benzi de Mavriol.

combaterea chimica si biologica a varoua

Incet, prin aparitia apiculturii biologice, aceste tratamente chimice vor fi utilizate din ce in ce mai putin din urmatoarele motive:
– urmele tratamentelor chimice se gasesc si in miere;
– tratamentele chimice fac ca acest parazit sa dezvolte rezistenta in timp la tratament si astfel sa devina ineficiente;
– tratamentele chimice fac ca dusmanii naturali ai varoua sa se piarda si ei odata cu parazitul.
Din motivele enumerate mai sus sustin o alta abordare a combaterii varoua prin utilizarea unor metode biologice, combinate cu unele metode mecanice.
In acest sens, in ultima perioada se incearca folosirea in practica apicola a fundurilor antivaroua ce diminueaza populatia de paraziti, folosirea ramei de control cu ajutorul careia sa se poata colecta si combate mecanic varoua, precum si unele substante mai putin daunatoare.
In acelasi timp, cercetarea din domeniul apicol ar trebui sa se orienteze pe descoperirea si studierea dusmanilor naturali ai acestui parazit, si elaborarea unor metode de combatere biologica activa a acestuia.
Cred ca si unele substante naturale ar avea efect, dar acestea trebuie atent cercetate pentru a nu dauna familiei de albine.
Poate pe viitor, prin cercetare, vom putea ajunge sa tinem sub control populatia de varoua din stupinele noastre, pentru ca disparitia acesteia ar duce implicit si la disparitia dusmanilor naturali, fara de care nu se poate realiza o combatere biologica eficienta si de lunga durata.
Parerea mea este ca acest studiu al parazitului Varroua destructor este principalul pas important pe care trebuie sa il facem in viitor, cunoasterea lui si a relatiilor cu celelate organisme fiind vitala pentru o apicultura durabila.