Ce faci cand te inteapa o albina?

Majoritatea am fost intepati de albine, si nu am trecut prin niste momente placute. Intepatura de albina este foarte dureroasa si difera in functie de anotimp (uneori veninul este mai concentrat – primavara) si rasa de albine (la unele familii de albine intepatura doare mai tare)

Totusi, efectele intepaturii produsa de albina pot fi diminuate daca cunoastem cateva trucuri.

  1.  Dupa intepatura identificati in cel mai scurt timp acul, si retezati-l cu unghia de la nivelul pielii. Nu prindeti acul (nu incercati sa il smulgeti), pentru ca acesta are o punga de venin care se va varsa in corpul dumneavoastra. Daca il retezati cu unghia, sau cu un obiect ascutit, de la nivelul pielii, atunci cantitatea de venin va fi mult mai mica.
  2. Daca observi reactii ca: greutate in respiratie, umflarea exagerata a fetei, limbii, dificultati la inghitire, puls marit, probabil esti alergic la veninul de albina, si trebuie de urgenta sa ajungi la medic (suna la 112) Pana ajungi la medic ia un antihistaminic (daca ai asa ceva in casa). Nu ignora aceste reactii deoarece poti intra in soc anafilactic, urmat de deces.
  3. Daca nu ai reactii exagerate, poti sa te tratezi „babeste”: pune o compresa rece pe locul intepaturii (cub de gheata), freaca locul cu patrunjel, sare sau otet, si NU TE SCARPINA pentru ca inrautateste inflamatia.
  4. Daca in cateva zile (trei zile) nu iti trece, sau mai rau se inrautateste inflamatia, mergi la medic. Poti avea o infectie.

Lasand deoparte neplacerile unei astfel de intepaturi, pentru cei ce nu sunt alergici, veninul de albina face bine organismului uman (apiterapia se bazeaza in special pe tratamentul cu venin de albina) si este recomandat in numeroase afectiuni grave ale organismului.

Nu evitati aceste intepaturi (daca nu sunteti alergici), ci cautati sa aveti parte de acest tip de tratament gratuit, oferit de natura.

Combaterea varoa cu acid oxalic sublimat

Unul din cei mai temuti daunatori ai albinelor este parazitul varoa.

Si pentru ca in alte tari cercetarea nu este in concediu, astazi va vom prezenta ce au descoperit cercetatorii englezi despre tratamentul cu acid oxalic.

O echipa de cercetatori de la Universitatea din Sussex (Anglia) a incercat sa determine o modalitate prin care apicultorii ar putea incerca sa scape de parazitul Varoa fara sa afecteze albinele.

Se stie ca un tratament facut fara respectarea dozelor si printr-o metoda neadecvata poate afecta albinele si stabilitatea stupului.

Acidul oxalic este un produs natural folosit de catre apicultori in combaterea parazitului varoa, insa aplicand o metoda neadecvata si doze crescute, poate afecta albina.

Studiul arata ca doua din metodele folosite pana acum de apicultori determina o slabire a familiei de albine si o depopulare puternica a stupilor pana primavara (respectiv metoda prin picurare si cea prin pulverizare).

In schimb a treia metoda, cea prin sublimare, prin care produsul este vaporizat in interiorul stupului, nu afecteaza albina si determina o mortalitate de pana la 97% a parazitilor. S-a mai constatat ca prin folosirea acestei metode, prin sublimare, stupii ierneaza mult mai bine, iar efectivul de albine este mai mare cu 20% in primavara (practic scade mortalitatea peste iarna). Metoda mai are inca doua avantaje, respectiv pretul mai redus al tratamentului, deoarece cantitatea de substanta folosita este mult mai redusa, si timpul foarte scurt de aplicare a acesteia (tratarea unui stup dureaza foarte putin).

Apicultorii ar trebui sa nu mai utilizeze primele doua metode de tratare cu acid oxalic, respectiv prin picurare si pulverizare, si sa se orienteze spre utilizarea acidului oxalic prin sublimare, deoarece tratarea efectivelor de albine trebuie facuta in conditii optime, prin utilizarea unor substante naturale, care sa nu afecteze calitatea produselor apicole si nici albina.

 

Cum transfera regina imunitatea puietului?

Se stie ca o parte din familiile de albine sunt rezistente la anumite boli. Pana acum nu se stia modalitatea in care se transmite acest tip de imunitate la descendenti. O buna perioada de timp s-a crezut ca imunitatea se transmite doar genetic, insa o echipa de cercetatori, au descoperit ca practic se realizeaza o „vaccinare” a puietului.

Studiile au aratat ca cea care transmite informatia genetica (regina), transmite odata cu depunerea pontei si o proteina din corpul ei, denumita vitellogenin.

regina ce depune ponta

Practic regina este hranita cu laptisor de matca ce provine din polen ce contine anumiti agenti patogeni, care prin ingerare ajung in corpul reginei, aceasta transmitand mai departe agentul patogen in stare inactiva.  Agentul patogen inactiv adera la proteina vitellogenin din sangele reginei si este transmisa pontei. Prin acest mecanism simplu regina reuseste sa „vaccineze” puietul, acesta devenind imun la o parte din bolile din zona.

Aceste rezultate sunt deosebit de importante deoarece prin acest mecanism (hranirea albinelor din stup cu anumiti compusi) se pot combate anumite boli foarte grave cum ar fi loca americana.

Selectia naturala la albine si varroa

Cum poate albina melifera, sa invinga Varroa destructor ? – Prin selectie naturala

In timp ce noi am distrus aproape toate centrele de cercetare din tara, altii se preocupa de viitorul albinei melifere si incearca prin diverse cercetari sa determine cum au evoluat efectivele de albine salbatice dupa ce acestea au fost afectate de catre paduchele varroa (varoa).

colonie salbatica albine
colonie salbatica albine

Astfel, o universitate din SUA, a incercat sa determine evolutia populatiilor de albine salbatice dintr-o zona forestiera, in diferite intervale de timp.

Acest studiu este deosebit de important ca sa intelegem ce impact a avut varroa (varoa) asupra genomului albinei salbatice, si cum a reusit albina melifera salbatica sa isi refaca populatia.

Echipa de cercetatori a studiat efectivele de albine din anii 1970, 2002 si 2010 si a ajuns la niste concluzii destul de interesante:

– pe baza inregistrarilor efectuate la nivelul anilor 1970, s-a stabilit ca albina melifera avea o densitate de 2.5 milioane colonii pe mila patrata

– in anul 2002 s-a regasit aceeasi densitate de colonii, desi albina fusese afectata deja de catre Varroa destructor. La nivelul anului 2002 s-a considerat fie ca albina a rezistat prin selectie naturala atacului varroa, fie nivelul coloniilor a crescut dupa atacul initial datorita repopularii cu albine de la crescatorii din zona.

– in anul 2010, prin studierea ADN, s-a determinat ca acesta a pierdut o mare parte din variabilitatea initiala din anul 1970. Acest lucru confirma faptul ca albina melifera salbatica, datorita atacului de varroa, a pierdut majoritatea coloniilor din zona, insa, probabil, putine colonii au prezentat rezistenta si au supravietuit. Aceste colonii au transmis pe linie materna gena rezistentei la varroa, patern avand influente si din stupinele din zona.

– albinele adaptate sunt mai mici si au o perioada de dezvoltare mai rapida, ceea ce le permite sa evite perioada cat sunt afectate de varroa. In plus varroa prefera celulele mai mari si pe cele de trantori pentru a depune ponta.

Acum cercetatorii urmeaza sa determine care gena si ce trasaturi au determinat adaptarea albinei melifere la varroa (rezistenta), si astfel sa ajute apicultorii sa evite tratarea acestora cu pesticide, dand mai multa incredere in selectia naturala a acestora.

 

Biomul matcii difera de cel al albinei lucratoare

Cercetatorii au prezentat recent un studiu in care se prezinta incarcatura bacteriana pozitiva prezenta la matca, incarcatura ce difera de cea a albinelor lucratoare.
La multe dintre animale microbiomurile se transmit pe linie materna.
De exemplu la om, biomul noului nascut pe cale naturala corespunde cu biomul gasit in canalul de nastere iar la copii nascuti prin cezariana corespunde cu bacteriile gasite pe piele.
La albine insa lucrurile stau diferit, in sensul ca biomul matcii nu corespunde nici macar cu cel al descendentei sale directe. In realitate din biomul matcii lipsesc multe din bacteriile prezente la albinele lucratoare.

Cercetarile au dus la concluzia ca biomul in cazul albinei lucratoare este dobandit din mediu inconjurator si din relatiile dintre indivizi in timp ce biomul pentru matca este determinat doar de laptisorul de matca cu care se hraneste toata viata.
In acest fel matca este ferita de toate grupurile de bacterii negative ce ar putea exista in stup si in acest fel poseda un biom net superior albinei lucratoare. Acesta poate fi unul din motivele pentru care matca traieste pana la sapte ani iar albina lucratoare doar 45 zile in sezonul activ.