Inseminarea artificiala a matcilor reprezinta in Romania doar un tel foarte greu de realizat.
Toate tarile dezvoltate, in care se face o apicultura eficienta, folosesc acest procedeu de inseminare artificiala, pentru a obtine material genetic de calitate superioara, capabil sa realizeze productii importante de miere.
Stim cu totii ce rol important joaca selectia in orice stupina, insa putini isi imagineaza ce spor poate aduce o inseminare artificiala a matcilor cu instrumente potrivite.
Orice selectie realizata in stupina proprie nu este o selectie controlata deoarece, in majoritatea cazurilor, provenienta trantorilor nu o putem controla (matca se imperecheaza cu mai multi trantori, la distante destul de mari).
In acest fel, desi facem eforturi importante pentru a avea matci calitativ superioare, selectionate din familii cu insusiri genetice deosebite, in momentul in care matca se imperecheza, o mare parte din efortul nostru se pierde datorita materialului genetic oferit de partea masculina (trantori).
Din acest motiv, pentru a realiza material genetic exceptional, avem nevoie atat de matci provenite din familii selectionate, cat si de trantori proveniti din familii de exceptie.
Pentru a realiza acest lucru, avem nevoie de aparate de inseminare artificiala a matcilor si de personal calificat care sa faca acest lucru.
In tarile dezvoltate, in care cercetarea joaca un rol primordial in dezvoltarea apicola, atat selectia, cat si inseminarea artificiala este realizata in centre de cercetare apicola, iar materialul genetic rezultat este unul pe masura.
In linkul urmator puteti vedea cum se realizeaza acest lucru la altii.

Se poate observa grija pe care o poarta cercetatorii pentru orice detaliu, incepand de la curatenia si tehnologia folosita, pana la evitarea consangvinizarii si promovarea diversitatii genetice prin amestecarea materialului seminal provenit de la mai multi trantori.
Se urmareste pe rand maturitatea sexuala a trantorilor, maturitatea matcii (dupa sase zile), adormirea matcii cu dioxid de carbon, igiena aparatului de inseminare si a locului inseminarii, extragerea materialului seminal de la trantori (folosirea unui numar minim de 8 trantori donatori de sperma – ei folosind mixarea materialului seminal de la cateva zeci de trantori), cantitatea de material seminal introdusa (cantitatea donata de 8-10 trantori), modul de introducere a materialului seminal, reintroducerea in nucleul din care a fost luata matca, urmarirea inceperii depunerii pontei.
Ma intreb daca vom ajunge si noi romanii la un asa grad de profesionalism sau vom ramane la „merge si asa”.
Oricum, la ora actuala, Romania cred ca este campioana la adunat roiuri din pomi.

Cum am schimbat o regina cu alta neimperecheata.
Anul asta, dupa ce am citit tot ce era de citit de pe forumurile apicole, am decis sa fac si un experiment.
Deoarece unii spuneau ca o regina proaspat eclozionata nu are miros si se comporta ca o albina tanara, am hotarat sa incerc schimbarea unei regine batrane cu alta tanara, proaspat iesita din botca.
Am verificat stupul in care vroiam sa introduc o noua regina (era una destul de batrana si cu albina foarte agresiva), unde am constatat ca regina oua bine si nu avea botci.
Am urmarit o botca, si cand a inceput regina sa roada capacelul, am eliberat regina din botca pe scandurica de zbor a familiei unde vroiam sa schimb regina.
Dupa ce si-a curatat un pic antenele, tanara regina a intrat pe urdinis, fara sa intampine nici o rezistenta din partea albinelor din stupul strain.
O saptamana mai tarziu am verificat familia de albine si am constatat ca nu mai erau oua, iar tanara regina era pe rame (regina batrana era una galbena iar cea tanara una negricioasa – asa am putut sa le deosebesc).
Dupa doua saptamani am verificat din nou si tanara regina era la lucru.
Anul viitor o sa mai incerc aceasta metoda la un numar mai mare de familii de albine sa vad daca a fost doar o intamplare sau chiar poate fi o metoda destul de buna de schimbat regina unei familii de albine cu alta tanara, neimperecheata.
Metoda poate avea avantajul ca se elimina formarea nucleelor cu toate dezavantajele acestora.
Ca dezavantaj poate fi stagnarea familiei pentru o perioada de aproximativ doua saptamani (pana se imperecheaza noua regina), perioada care va fi recuperata de regina tanara (care va ponta mult mai mult).

Avantajele marcarii reginelor

Marcarea matcilor in stupina este o lucrare care daca este facuta corespunzator poate usura munca apicultorului.
Multi apicultori considera ca marcarea reginelor este un moft, in schimb uita de avantajele pe care o astfel de marcare le aduce:
– identificarea mai usoara a reginei in stup (de exemplu cand dorim sa facem un roi artificial si este plin de albina);
– ofera indicii importante cu privire la varsta matcii, lucru deosebit de important pentru apicultor;
– ofera indicii cu privire la roiul natural prins (daca este primar sau secundar);
– ne ajuta enorm in momentul in care familia de albine schimba linistit regina (daca aceasta nu este marcata avem o noua matca).

Culorile folosite in marcarea reginelor

Pentru a exista un mod unitar de lucru in toate stupinele s-a stabilit un cod al culorilor, pe care fiecare apiculor trebuie sa il foloseasca:

•  alb –  pentru anii ce se termina in cifrele 1 si 6 (ex. 2011, 2016)
•  galben – pentru anii ce se termina in cifrele 2 si 7 (ex. 2012, 2017)
•  rosu – folosita in anii ce se termina in cifrele 3 si 8 (ex. 2013, 2018)
• verde – pentru anii ce se termina in cifrele 4 si 9 (ex. 2014, 2019)
• albastru  – in cazul anilor cu ultima cifra 0 si 5 (ex.2015, 2020)

Metode de marcare

In functie de experienta apicultorului, marcarea reginelor se face utilizand diferite ustensile sau direct pe rama.
Apicultorii incepatori de obicei folosesc unelte cum sunt prastiile de prins matcile, capace, dispozitive sub forma de tub etc.
Important este ca prin marcare matca sa nu fie strivita, iar vopseaua sa fie aplicata doar in zona scutului dorsal al matcii (altfel matca poate fi compromisa). Inainte de a marca primele matci se pot face incercari pe trantori.
Majoritatea apicultorilor marca reginele direct pe rama prin imobilizarea acesteia cu ajutorul primelor trei degete de la mana stanga, in timp ce cu mana dreapta aplica culoarea.
Pentru marcare se pot folosi marchere speciale, placute de opalit, oja de unghii, vopsele auto cu uscare rapida etc.
Important este ca dupa marcare sa se astepte pentru ca substanta aplicata sa se usuce, astfel incat matca sa nu fie atacata de albine datorita mirosului diferit (se poate folosi un capac sau un pahar sub care este tinuta matca sau poate fi unsa matca cu un pic de miere pe aripi si torace).
Matca poate fi marcata inainte de imperechere sau dupa ce aceasta este imperecheata (exista divergente asupra acestui moment), important fiind ca marcarea sa se realizeze.
Speram ca tehnica marcarii matcilor va fi deprinsa de fiecare apicultor.

Pentru apicultorii incepatori cresterea matcilor proprii este un pas decisiv, prin care propria stupina poate fi controlata mult mai usor, iar calitatea materialului genetic se poate imbunatati simtitor.
Una din metodele de crestere a matcilor, care nu presupune sacrificarea unei familii de albine (care sa fie transformata in starter) este cea a obtinerii de matci in prezenta altei matci.

Materiale necesare

– Un stup orizontal separat la mijloc cu o diafragma separatoare in care sa facut o fereastra cu dimensiunile de 20 x 20 cm, acoperita de o gratie Haneman.
– o rama portbotci.
– o lanseta de transvazare
– botci artificiale facute fie in casa fie cumparate de la magazinele apicole. Botcile facute in casa trebuie sa fie din ceara naturala de capacele, cu diametrul de 8.8 mm (diametrul botcilor naturale) si grosimea de 0.7 -1 mm.
– suporti pentru botci (niste bucatele mici de lemn de forma cubica – 1.1x 1.1×1.1 cm )

Descrierea Metodei de producere matci in prezenta altei matci

Avem nevoie de o familie de albine puternica (cu cel putin sase faguri de puiet) ce va fi pusa in acel stup pregatit.
Unul din compartimente va contine matca iar in celalalt se vor creste matcile. Fiecare compartiment are urdinis propriu.
Colonia de albine se aranjeaza in felul urmator:
– in compartimentul de crestere a botcilor se introduc patru faguri ocupati de albine dupa cum urmeaza (asa se procedeaza la fiecare serie nou introdusa) – dinspre exterior spre gratia Haneman:
1- fagure marginal cu miere si polen proaspat;
2- fagure cu puiet in mare parte capacit, sau care urmeaza sa fie capacit (cu larve batrane),
3 – rama de crestere (rama portbotci) cu hranitor deasupra;
4- rama cu puiet capacit ce urmeaza sa eclozioneze in perioada imediat urmatoare (2-3 zile);
– in compartimentul cu matca fagurii se aseaza tinand cont ca inspre gratia Haneman sa fie plasati fagurii cu puiet, dupa care ceilalti faguri conform oranduirii naturale din familia de albine.

Asa cum au fost aranjati fagurii, colonia are acum un corp de puiet unitar, separat de gratia Haneman.
In hranitor va fi introdus sirop.
Dupa o zi, se transvazeaza larve de o zi in botcile artificiale (pregatite in ultimile 24 ore de catre albine). Larvele se iau din familii recordiste, familii care au dovedit in timp caracteristici superioare.
Tranzvazarea poate fi simpla – uscata sau facuta pe o picatura de laptisor de matca (laptisor scos de la larvele de 1-3 zile).
Se vor folosi maxim 15 botci (pentru a obtine matci de calitate).
Dupa o zi se face un control la care, daca am facut o transvazare corespunzatoare, vom constata in jur de 10 botci luate in crestere. Numarul botcilor luate in crestere depinde si de sezon. Tot atunci se alimenteaza din nou hranitorul, care va fi realimentat la cateva zile.
La sapte zile dupa transvazare se scot cu mare atentie botcile capacite care se pastreaza pana in ziua premergatoare eclozarii in familii fara matca sau in incubatoare.
Botcile maturate se folosesc in nuclei de imperechete sau la formarea de roi.
Cresterea matcilor prin aceasta metoda trebuie inceputa imediat dupa ce au aparut primii trantori, si temperatura exterioara a crescut, de obicei in a doua jumatate a lunii aprilie sau inceputul lunii mai, in functie si de zona geografica.