Arhive categorie: bolile albinelor

Principalele boli de care sufera albinele, cu prevenirea si tratamentul acestora

Loca in Africa de Sud

Anul trecut apicultorii din Africa de Sud s-au confruntat cu o problema majora – loca americana.

loca americana, testul chibritului
loca americana, testul chibritului

Datorita infestarii puternice cu loca, mai bine de 40 % din efectivul de albine a fost pierdut.

Deoarece albina este insecta fara de care omenirea ar mai exista doar maxim patru ani (dupa cum spunea Einstein), au inceput sa se puna tot mai multe intrebari despre siguranta alimentara din Africa de Sud. Dar similar cu dezbaterile din Europa, toti sunt de acord ca trebuie facut ceva pentru siguranta albinei melifere care asigura polenizarea a numeroase culturi, insa cand efectiv s-a incercat o protejare a albinei, nimeni nu a tinut cont de restrictiile impuse.

Deoarece albina africana este cea mai rezistenta specie de albina, toti au crezut ca si de aceasta data aceasta va rezista si acestei noi boli aparute pe continentul African (asa cum a mai facut-o in istorie). Insa datorita industrializarii excesive atat a agriculturii cat si a apiculturii, si albina africana a avut de suferit atat datorita ingustarii diversitatii genetice cat si a reducerii diversitatii surselor de hrana.

Pusi in fata acestei probleme majore, atat apicultorii, cat si oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca nu antibioticele sunt solutia (asa cum se intampla pe continentul American), ci selectia naturala, directionata si accelerata de om. Astfel apicultorii incearca sa gaseasca familii de albine rezistente la loca, care prin multiplicare sa vina sa imbunatateasca genetic albina care nu a facut fata epidemiei de loca americana.

In sprijinul acestei idei au adus si experienta unor apicultori locali care dupa epidemia din 2009, cand au pierdut 30% din efectivul de albine, au ajuns sa reduca pierderile la doar 1% in prezent, doar prin selectia familiilor rezistente.

Si alti cercetatori vin sa sustina aceasta idee care, daca ar fi aplicata, ar duce la o albina mai rezistenta , capabila sa supravietuiasca diverselor boli ce se transmit de pe un continent pe altul.

Abordarea cercetatorilor sud-americani ar trebui sa ne inspire si pe noi romanii, care, acum cativa ani ne-am confruntat in zona Iasi cu focare de loca americana.  Daca pe viitor vom incerca sa facem selectie nu doar pentru productia de miere, ci si mai ales pentru rezistenta familiilor de albine la boli (inclusiv la loca americana), vom avea o albina rezistenta, capabila sa sustina agricultura romaneasca. Desigur, aceasta selectie trebuie sa conduca la amplificarea diversitatii genetice, si trebuie sustinuta si de o agricultura sustenabila, care sa asigure albinei hrana diversa si de calitate ridicata.

Pesticidele neonicotinoide – singurele vinovate de disparitia albinelor?

In ultima vreme se observa o adevarata isterie cu privire la pesticidele neonicotinoide, ce sunt aratate cu degetul cand vorbim de disparitia misterioasa a albinelor si caderea coloniilor.

albine intoxicate
Albine moarte de la pesticide

Cercetatorii din toata lumea incearca sa determine cat de mult afecteaza aceste pesticide efectivele de albine. Sunt pareri pro si contra in functie de cine comanda si plateste aceste studii.

Recent, unii cercetatori, mai exact cei de la Universitatea Maryland din SUA, au sugerat ca aceste pesticide nu ar fi singurele vinovate de caderea coloniilor de albine.

Ei au venit cu argumente si au subliniat faptul ca pesticidele neonicotinoide sunt doar una din cauzele ce determina aceasta disparitie miraculoasa a albinelor. In acest tablou al cauzelor posibile intra pe langa pesticide si agricultura moderna, malnutritia, apicultura industrializata, schimbarile climatice, etc.

Credem ca este unul din cele mai neutre studii efectuate pana acum si consideram ca toate aceste posibile cauze determina slabirea albinei si in final caderea coloniilor de albine.

Agricultura moderna, practicata pe suprafete mari determina hranirea albinelor cu un singur tip de hrana, hrana de cele mai multe ori obtinuta si cu ajutorul pesticidelor.

Apicultura industriala ce apeleaza la  hranirea albinelor cu fel si fel de produse, uneori chimice, duce la o hranire necorespunzatoare a albinei. In plus apicultura industriala prin selectie genetica ingusteaza mult baza genetica a albinei melifere.

Schimbarile climatice determina o variabilitate mare sezoniera, albina neputand sa se adapteze atat de repede la schimbarile climatice actuale.

Toti acesti factori, inclusiv pesticidele, determina slabirea albinei melifere, reducerea bazei genetice si a imunitatii, care in final duc la o albina slaba, usor atacata de boli si daunatori, o albina incapabila sa se adapteze la schimbarile climatice, care in cele din urma cedeaza.

Solutia este aceeasi ca si pentru oameni – o baza genetica larga (diversitate genetica a indivizilor) si hrana de calitate obtinuta din surse diverse ( surse nepoluate si nechimizate).

Acesti factori se obtin doar in conditiile unei agriculturi traditionale (cu cultivarea in regim ecologic de suprafete mai mici cu diverse culturi) si a unei apiculturi traditionale ( apicultura sa nu mai apeleze la hranirea albinei cu tot felul de substante chimice, tratarea coloniilor sa se reduca la minim iar diversitatea genetica sa fie promovata).

Doar asa albina melifera va putea sa se intareasca, sa isi imbunatateasca imunitatea si sa poata face singura fata diversilor agenti patogeni si a schimbarilor climatice.

Aceste conditii sunt necesare si rasei umane daca mai vrea sa stapaneasca acest pamant.

Cand ne vom trezii si vom face ce este bine pentru noi oamenii (daca nu e prea tarziu), atunci si albinei melifere ii va fi mai bine.

 

 

Loca americana ar putea fi combatuta

Loca americana este una din cele mai grave boli ce poate afecta albinele (puietul acestora) deoarece este foarte contagioasa si se raspandeste rapid (prin spori) in toata stupina cauzand pagube insemnate, uneori chiar pierderea intregii stupine.

Fiind una din cele mai temute boli a primit si o atentie sporita din partea cercetotorilor care, dupa studii indelungate au ajuns la concluzia ca antibioticele (folosite pana acum in tinerea sub control a acestei boli) nu mai pot controla acest agent patogen si trebuie gasite alte solutii, mai apropiate de natura pentru a gestiona aceasta boala.

Astfel, acestia au descoperit o toxina produsa de Paenibacillus larvae (agentul patogen ce provoaca loca americana) ce determina moartea puietului de albina, toxina pentru care in prezent se incearca elaborarea unui inhibitor.

Aceasta solutie determina o tinere sub control a bolii si o abordare mult mai naturala a acesteia, apicultorii nefiind nevoiti sa apeleze la antibiotice sau la masuri mult mai radicale ca incendierea stupilor.

Loca americana in prezent determina pierderi importante apicultorilor din America si Canada, fiind una din principalele cauze de mortalitate la albinele din acea zona.

Beetest detecteaza loca americana, europeana, paralizia acuta si puietul in sac

beetest -
test pentru loca americana, europeana, paralizia acuta, puiet in sac

Se pare ca cercetarea in domeniul apicol nu sta pe loc.

Chiar daca in Romania cercetarea apicola este pe cale de disparitie, vecinii nostrii, rusii, au reusit sa conceapa un test – „Beetest”, care poate sa determine existenta unor boli grave in familia de albine, respectiv Loca europeana (Melissococcus plutonius), Loca americana (Paenibacillus larvae), virusul paraliziei acute si virusul ce determina puietul in sac.

Acest tip de test –  Beetest, a fost conceput pentru o utilizare rapida, cu rezultate exacte si intr-un singur pas, determinand exact toate cele patru tipuri de boli cu ajutorul unor proteine specifice.

In prima faza se recolteaza larve provenite din familiile de albine ce se pun intr-o solutie si se agita bine, apoi cateva picaturi fiind puse in fereasta de proba a testului. Se asteapta sa fie absorbite picaturile de solutie si sa apara rezultatul. Dupa aproximativ 10 minute se poate citi rezultatul.

Testul are o durata de valabilitate de 12 luni de la data fabricatiei, in conditiile in care este pastrat la temperaturi cuprinse intre 17-27 grade la loc uscat si intunecos.

Consideram ca aparitia acestui test va usura mult munca apicultorilor care printr-un efort propriu minim vor putea verifica starea de sanatate a familiilor de albine si vor putea interveni la timp daca situatia o impune.

Firma ce produce Beetest are aceeasi denumire fiind o societate comerciala din Rusia.

Speram ca si la noi acest test va aparea cat de curand, apicultorii romani putand sa rezolve mult mai usor problemele de sanatate aparute in familiile de albine.

gaselnita

Aspecte generale

gaselnita, molia cerii
Gaselnita (molia cerii) este un mic fluture care prin larvele sale aduce multe neajunsuri apiculturii.
Desi sunt mai multe specii, cele mai daunatoare pentru apicultura sunt molia mare (Galleria melonella) si molia mica (Achroea grisella).
Practic, orice apicultor se confrunta anual cu acest daunator, care prin larvele sale ataca fagurii pastrati la rezerva sau pe cei din familiile slabe de albine.
Atacul se poate limita doar la portiuni din fagure, cand familia de albine poate tine sub control gaselnita, sau poate fi puternic, in cazul familiilor de albine slabe, cand fagurii sunt cuprinsi in intregine de galeriile acestor larve. In acest ultim caz intai sunt afectati fagurii laterali, neacoperiti de albine, urmand ca apoi atacul sa evolueze si la fagurii cu puiet, cand larvele gaselnitei sunt din ce in ce mai multe si afecteaza si puietul de albina.
Profilactic se recomanda pastrarea in stupina doar a unor familii de albine puternice, in care larvele acestui daunator nu se pot dezvolta deoarece albinele curata tot timpul fagurii si inlatura eventualele oua si larve.

Combatere

In caz de atac asupra familiei de albine se iau urmatoarele masuri:
– se restrange familia de albine doar pe fagurii bine acoperiti de albine
– se inlatura fagurii puternic afectati si se topesc
– in cazul fagurilor putin afectati se deschid galeriile cu un obiect ascutit astfel incat albinele sa le poata curata. Se inlatura cu aceasta ocazie larvele si coconii de gaselnita.
– se curata fundul si peretii stupilor
– se micsoreaza urdinisul

In depozitele de faguri se iau urmatoarele masuri:
– pentru prevenirea atacului de gaselnita se trateaza fagurii cu bioxid de sulf in spatii inchise ermetic (repetat la fiecare 2-3 saptamani pentru ca nu sunt distruse si ouale de gaselnita) sau cu acid acetic glacial.
– unii apicultori recurg la congelarea fagurilor (cu exceptia celor cu miere) ce le asigura o protectie pentru circa trei luni de zile
– altii pastreaza fagurii cu putina naftalina
– in lipsa de spatiu, fagurii pot fi pastrati si in aer liber, in corpuri de stupi multietajati, cu sita pe fund (sita cu ochiuri sub 1 mm). In acest fel, inghetul din timpul iernii pastreaza fagurii in conditii de siguranta, molia neputand sa se dezvolte la temperaturi negative.
– fagurii mai pot fi dezinfectati si protejati cu ajutorul razelor ultraviolete, insa este necesar un dispozitiv special
– mai nou se dezvolta si tratamente biologice pe baza de bacterii ce ataca aceste specii de molii, insa tratamentul este destul de laborios si costisitor.