Efectul fungicidelor asupra albinelor

Multa vreme s-a crezut ca doar insecticidele folosite in agricultura afecteaza albina melifera.

Totusi, dupa reducerea folosirii acestor insecticide, s-a constatat ca albina melifera continua sa sufere.

Toti cautam sa cumparam fructe perfecte, fara pete. Pentru a obtine aceste fructe, pomicultorii aplica numeroase tratamente  – respectiv tratamente cu fungicide.

Albina afectata de fungicide

Multa vreme s-a crezut ca utilizarea acestui gen de tratamente nu afecteaza albina melifera.

Ultimele studii stiintifice dovedesc ca, aceste tratamente cu fungicide au efect direct asupra starii de sanatate a albinei melifere, prin ingreunarea metabolizarii hranei utilizate de acestea.

Poate ar trebui ca inainte sa utilizam diverse scheme de tratament, sa ne gandim ca acestea afecteaza ecosistemul existent, efectele fiind uneori imprevizibile.

Tipul acesta de agricultura, in care se urmareste doar cresterea productiei, trebuie sa inceteze, viitorul fiind asigurat doar de o agricultura sustenabila, care sa tina cont protectia mediului.

Puietul de albina, ca posibila sursa de hrana

Multi din apicultori inlatura puietul de trantor, ca o masura pentru prevenirea dezvoltarii varoa.

In Mexic, Tailanda si Australia, puietul de trantor este considerat o delicatesa mult apreciata de localnici.

Si la noi, Apilarnilul, un produs apicol obtinut din larvele de trantori are cautare pentru cunoscatori (in special pentru apicultori), datorita calitatilor sale deosebite.

Recent cercetatorii, au inceput sa acorde o mai mare atentie calitatilor nutritive exceptionale ale puietului de albina, in contextul cresterii accelerate a populatiei globului.

Puietul de albina a fost comparat chiar cu carnea, datorita cantitatii mari de proteina si a calitatii acestuia. In plus, spatiul necesar pentru obtinerea acestuia este mult mai mic comparativ cu spatiul necesar producerii carnii.

Pentru cei ce sunt obisnuiti cu o astfel de hrana, nu este o noutate consumarea puietului de albina uscat sau fiert, sau adaugarea acestuia in compozitia supelor sau diferitelor delicatese.

Principalul obstacol in promovarea acestui tip de produs este educatia culinara, care se poate face destul de greu, nu imposibil.

Cum supravietuiesc albinele iarna?

Multi din noi iubim mierea de albine si albinele, cunoastem rolul lor in polenizarea multor specii de plante importante pentru hrana noastra, insa nu ne punem niciodata intrebarea:

Cum supravietuiesc albinele peste iarna?

Pentru cei care inca nu cunosc acest aspect interesant din viata coloniei de albine, o sa incerc sa explic pe intelesul tuturor.

Inca din vara, colonia de albine strange miere si polen, pe care le depoziteaza in faguri. De fapt, mierea pe care oamenii o consuma este surplusul de miere „furat de la familia de albine”. Toata mierea pe care acestea o culeg, este culeasa in scopul asigurarii rezervelor pentru iarna. Mierea este depozitata in faguri, dupa care este „sigilata” de catre albine cu ajutorul capacelelor (ce contin ceara, propolis, venin), pentru a se pastra in bune conditii peste iarna (mierea necapacita se strica si nu mai poate fi consumata de albine).

In momentul in care temperatura mediului (in general sub 12 grade Celsius) si durata zilei scad, albinele se strang intr-un fel de sfera, ce asigura supravietuirea peste iarna.

Practic, albinele se strang in „ghemul de iernare”, in mijlocul caruia se afla matca. Prin vibratii ale muschilor, acestea produc caldura, necesara pentru asigurarea unei temperaturi corespunzatoare pentru matca – cea mai importanta din stup (unele studii spun ca aceasta ar beneficia de 10 grade celsius, oricat de frig ar fi afara). Cu cat temperatura exterioara este mai scazuta ghemul este mai strans. Pe parcursul iernii, albinele aflate in coaja ghemului (la exteriorul ghemului), fac schimb cu cele aflate in centru. „Combustibilul” cu care albinele produc caldura este mierea, care daca lipseste, familia de albine moare. Prin urmare, in functie de marimea familiei de albine, si de conditiile meteo, acestea au nevoie de o cantitate de aproximativ 12-25 kg miere, pana cand vor putea strange din nou miere din natura.

Asa arata ghemul de iernare 

Pe langa miere, albinele, in primavara, mai au nevoie si de pastura (provenita din polen). Primavara, mierea si pastura contribuie pe langa asigurarea caldurii, si la hranirea noii generatii de albine.

Pe la inceputul lunii februarie (uneori mai repede sau mai tarziu) activitatea in interiorul cuibului creste deoarece familia de albine incepe sa depuna puiet si sa isi refaca efectivul. In functie de vreme, pana la sfarsitul lunii martie, inceputul lunii aprilie, familia de albine are efectivul schimbat.

Trebuie sa spunem faptul ca albinele ce trec peste iarna asigura cresterea noii generatii de albine, dupa care mor. De obicei peste iarna trec doar albinele lucratoare (foarte rar si trantori), care au o viata mult mai lunga (pana la 6 luni), fata de albinele de vara (doar 45 zile). Matca este cea care va supravietui mai multi ani (pana la sapte ani), si va asigura perpetuarea familiei de albine.

Doar familiile de albine cu efectiv numeros, sanatoase, si cu o rezerva de hrana corespunzatoare supravietuiesc peste iarna, si pot oferi productii de miere.

Studierea comportamentului albinei – o oportunitate

Creierul albinei evolueaza si se dezvolta in timp, albina capatand experienta pe durata vietii, similara omului. Creierul acesteia reactioneaza la diversi factori externi si invata sa se adapteze.

Creierul albinei este extraordinar. Similar creierului uman, creierul albinei se dezvolta de la nastere pana la varsta adulta datorita experientelor prin care trece albina (albina memoreaza anumite lucruri – sursele de hrana si apa, invata sa se apere, sa gaseasca sursele de hrana, si uita in timpul iernii multe din ce a memorat, etc).

Recent, doi cercetatori au studiat felul in care albina reactioneaza la diversi stimuli externi, si modul in care acestia determina comportamentul agresiv al acesteia. Studierea comportamentului albinei ofera oportunitati oamenilor cu privire la cunoasterea functionarii si a creierului uman (datorita similitudinilor).

Avantajul studierii creierului albinei este numarul mai redus de gene, ce determina o studiere mult mai facila a acestuia,  mai exacta a legaturilor dintre diversi factori externi si raspunsul la acestia.

Astfel s-a descoperit ca un comportament agresiv este diminuat in momentul in care albinei ii este oferit sirop de zahar ca recompensa, sau cand aceasta simte diverse mirosuri, spre exemplu mirosul de lavanda. Practic stimulii externi, cum sunt sursa de hrana sau diverse mirosuri, inhiba feromonii de alerta pe care ii elibereaza albinele.

Acelasi comportament s-a constatat si la oameni sau la diverse animale de companie (calmarea in prezenta anumitor mirosuri).

Alte studii au aratat similitudini intre cum se formeaza si cum evolueaza memoria de scurta durata si cea de lunga durata la albine si oameni.

Pentru apicultori, reactia creierului albinei la diversi factori externi poate avea utilitate asupra modului in care acestia interactioneaza cu albina, si ofera indicii asupra comportamentului apicultorului (ex. utilizarea pulverizarii cu sirop sau utilizarea lavandei in calmarea albinelor).

Apicultura si Egiptul Antic

Pentru multi, practicarea apiculturii in zona Egiptului pare un lucru aproape imposibil.

Ceea ce insa nu se stie este ca egiptenii antici au fost, din ceea ce stim, primii oameni ce au practicat apicultura intr-un mod organizat, fiind descoperite dovezi in acest sens ce dateaza din secolul trei i.H.

Acest fapt sa datorat si credintei din acele timpuri, potrivit careia albinele au aparut din lacrimile zeului Ra – zeul soare, considerat creatorul lumii,  in momentul in care lacrimile acestuia au atins pamantul, transformandu-se in albine. Mierea a devenit in scurt timp foarte valoroasa deoarece era considerata un dar divin, fiind in acelasi timp si singurul indulcitor din acea vreme.

Mierea devenea un bun de pret, folosit in numeroase ritualuri religioase si chiar ca moneda de schimb, iar ceara era folosita fie ca adeziv, fie ca material pentru turnarea metalelor.

Incet vechii egipteni au descoperit beneficiile produselor apicole, ceea ce a dus la aparitia apiculturii organizate, unele indicii aratand ca apicultorii antici mergeau timp de trei luni cu albinele pe malul Nilului, pentru a culege nectarul citricelor, foarte apreciat la acea vreme.

Doar mai tarziu, dupa descoperirea trestiei de zahar, valoarea acesteia a mai scazut.

Apicultorii moderni, ce deplaseaza albinele in pastoral, vaneaza practic acelasi lucru ca si vechii egipteni, mireasma si dulceata nectarului diferitelor tipuri de flori.