Luna februarie reprezinta pentru cele mai multe zone din tara penultima luna de iarna.
In aceasta luna familia de albine incepe sa fie din ce in ce mai activa, puietul apare in toate familiile de albine (inclusiv in zona nordica a tarii) si incepe timid schimbul de generatii. Datorita intensificarii cresterii puietului cantitatea de hrana necesara creste, iar familiile de albine nepregatite corespunzator din toamna precedenta pot murii de foame.
Tot in aceasta perioada, datorita prezentei puietului, in eventualitatea aparitiei unor perioade mai prelungite de temperaturi scazute (precedate de perioade cu temperaturi mai ridicate), familiile de albine sufera din cauza lipsei de hrana pentru ca nu se deplaseaza in zonele cu hrana (nu parasesc niciodata puietul).
Alt factor nociv ce apare tot in aceasta perioada este umezeala excesiva din stup. In conditiile in care familia de albine isi intensifica activitatea in luna februarie, apar vapori de apa ce condenseaza pe peretii stupului, vapori de apa care daca nu sunt eliminati din stup (printr-o ventilatie corespunzatoare), pot produce sau declansa unele boli (inclusiv nosema).
In aceasta luna februarie apicultorul trebuie sa fie foarte atent la urmatoarele aspecte:
– controlul auditiv al stupilor pentru a sesiza orice familie aflata in suferinta (de obicei familiile cu lipsa de hrana au un zgomot mai ridicat – specific si ocupa spatiile din partea superioara a ramelor)
– supravegherea si facilitarea zborurile de curatire (prin deschiderea stupilor in zilele calduroase pentru ca razele soarelui sa incalzeasca podisorul)
– curatirea zapezii din vatra de stupina
– curatirea urdiniselor blocate de albine moarte
– pastrarea linistii pe vatra de stupina
Daca in luna februarie apar ferestre cu temperaturi ridicate, se poate face si o scurta revizie a familiilor de albine, revizie prin care se urmareste in special strangerea puternica a cuibului si amplasarea hranei in apropierea puietului.
Tot in aceste fereste de timp favorabil, la familiile cu hrana putina se pot pune turte de miere si zahar, amplasate deasupra ghemului de iernare.
Daca familia de albine a reusit sa faca zboruri de curatire intensa, iar polenul din cuib este destul de putin, se poate intervenii si cu turte proteice care vin sa suplineasca deficienta de polen absolut necesara pentru cresterea puietului.
Spre sfarsitul lunii, in conditii climatice favorabile, albinele incep sa aduca primul polen in stup, polen ce provine de obicei de la ghiocei si branduse.
Odata cu intensificarea cresterii puietului, lipsa de polen si lipsa de apa devin din ce in ce mai stringente, ceea ce face ca unele albine sa iasa din stup si la temperaturi destul de scazute (chiar si la 4 grade celsius).
Pentru stupii cu fund prevazut cu subar, se poate studia starea familiei de albine cu ajutorul resturilor de pe acesta (aceste resturi pot indica clar mersul ghemului de iernare, lipsa hranei, starea de sanatate a familiei, etc.)
In special la sfarsitul lunii februarie si inceputul lunii martie se pierd cele mai bune familii de albine, care in lipsa hranei langa puiet, mor de foame.
In astel de cazuri apicultorul trebuie sa intervina ferm prin administrarea turtelor suplimentare sau a ramelor cu miere deasupra ghemului de iernare.
Daca hrana nu este administrata corespunzator, si este pusa doar dupa diafragma, in cazul unor perioade reci prelungite in care albinele nu pot sa isi care hrana, familiile de albine mor cu hrana langa ele.
Acest aspect des intalnit poate fi prevenit din toamna prin asigurarea unei cantitati corespunzatoare de hrana (toate ramele trebuie sa fie pline de miere) si strangerea familiei de albine doar pe ramele foarte bine ocupate de albina.