Arhive categorie: calendarul apicultorului

lucrarile apicole specifice fiecarei luni calendaristice

calendarul apicultorului – iulie

Daca luna iunie a marcat apogeul dezvoltarii familiilor de albine, in luna iulie matca incepe sa depuna din ce in ce mai putine oua, iar familia de albine incepe sa isi incetineasca dezvoltarea.

Aceasta franare de dezvoltare se produce pe de o parte genetic, prin „lupta” dintre albine si matca (albinele incearca sa depuna miere in celule iar matca sa depuna oua – aspect ce depinde mult de specia de albine), iar pe de alta parte datorita conditiilor de mediu (apare seceta, polenul si nectarul din natura se reduce cantitativ si calitativ, apar perioade cu insolatie excesiva, etc).
In conditiile in care apicultorul nu intervine, iar conditiile sunt defavorabile familiilor de albine, acestea slabesc (se reduce numarul de indivizi), iar populatiile cu care se va intra in iarna vor fi mult diminuate.
Ca toate aceste neplaceri sa fie evitate, in luna iulie apicultorul trebuie sa urmareasca urmatoarele aspecte:

  • formarea roilor artificiali din familiile care inca mai intra in frigurile roitului (acum este momentul formarii roilor artificiali mai puternici, chiar din rame provenite de la mai multe familii)
  • recoltarea mierii pentru a evita blocarea cuibului si a prevenii micsorarea ouatului matcii
  • producerea matcilor
  • inlocuirea matcilor batrane (acum poate incepe aceasta actiune – de preferat in lunile august-septembrie cu matci imperecheate pentru a marii procentul de acceptare)
  • asigurarea ventilatiei stupilor sau protejarea acestora de canicula (funduri antivaroa, fan asezat pe capace, amplasarea stupilor la umbra, etc)
  • intarirea roilor formati in primavara cu rame cu puiet de la familiile puternice (rame cu puiet capacit)
  • recoltarea ramei claditoare la timp (cand puietul de trantor este capacit)
  • asigurarea unui cules de intretinere sustinut pentru a continua dezvoltarea corespunzatoare a familiilor de albine
  • in caz de lipsa de cules si seceta (ex. anul 2012) sau cand am fost prea lacomi si am recoltat toata mierea, se intervine activ cu suplimente nutritive (sirop de zahar si inlocuitori de polen dupa caz)
  • supravegherea atenta a starii de sanatate pentru a prevenii aparitia unor focare de boli (la primele semne de boala se intervine activ – o interventie la timp previne infectarea intregii stupine)
  • observarea atenta a stupilor pentru a prevenii furtisagul (in cazul in care este lipsa de cules)

Desi scaderea pontei matcii este un fenomen natural, specific familiilor de albine, in luna iulie, apicultorul, prin procedee specifice, mai poate realiza unele ajustari pentru ca familiile de albine sa continue cu o dezvoltare sustinuta, si in acest fel sa intre puternice in iarna.

calendarul apicultorului – iunie

Luna iunie reprezinta perioada din an in care familiile de albine ating maximul de dezvoltare. In aceasta perioada in natura se gaseste foarte mult nectar si polen iar ponta matcii atinge un maxim. Incet incet albinele doici din familie devin din ce in ce mai numeroase, si daca la inceputul sezonului o albina doica hranea mai multe larve, acum o larva este ingrijita de mai multe albine doici.

In aceste conditii, cand apar ferestre cu lipsa de cules, familiile de albine incep sa se gandeasca serios la roit, iar o familie intrata in frigurile roitului nu va mai asigura productii importante de miere.
De obicei frigurile roitului sunt determinate de unul sau mai multi factori : ventilatie insuficienta, lipsa de spatiu pentru depozitarea nectarului, albine doici foarte multe, blocarea cuibului, material genetic de slaba calitate (albine roitoare).

Apicultorului ii revin urmatoarele sarcini:

  • asigurarea spatiului necesar depunerii nectarului (prin extragerea la timp a mierii sau adaugarea de magazii de recolta)
  • deblocarea cuibului prin extragerea mierii (daca este cazul)
  • producerea de matci de rezerva necesare pentru inlocuirea matcilor batrane sau a celor defecte (se urmareste promovarea materialului genetic valoros, provenit din familii de albine ce indeplinesc mai multe conditii: instinct de acumulare dezvoltat, rezistenta buna la iernare, aspectul puietului, igiena cuibului, rezistenta la boli, blandete, instinct de roire foarte redus, etc.)
  • formarea nucleelor de imperechere
  • asigurarea unei bune ventilatii (deschiderea urdinisului, a fundurilor la stupii cu plasa, etc) si protejarea impotriva insolatiei (prin asezarea stupilor la umbra sau acoperirea stupilor cu diverse materiale)
  • urmarirea cu atentie a starii de sanatate si intervenirea la timp in caz de focar de infectie
  • formarea roilor artificiali (cu matci selectionate sau botci provenite din familii valoroase)
  • prinderea roilor naturali (daca este cazul). Roi aflati in miscare se pot stropii cu apa sau se indreapta spre ei un fascicol de lumina obtinut cu ajutorul unei oglinde. In ambele cazuri roiul se va aseza si il vom putea prinde.

In perioadele cu cules abundent este indicat ca familiile de albine sa fie cat mai putin deranjate. Culesul de nectar se cuantifica cu ajutorul cantarului de control si nu se deschid stupii foarte des.

In aceasta luna iunie apicultorul trebuie sa fie prezent in stupina pentru a obtine rezultatele pe care si le doreste.

calendarul apicultorului – mai

Luna mai, desi cu schimbari climatice destul de importante, reprezinta luna cu cele mai multe flori, si implicit cu cresteri importante de cules.

In aceasta perioada (luna mai) apicultorul trebuie sa fie foarte activ deoarece de lucrarile apicole depinde mare parte din realizarile anului in curs.

Daca in luna mai apicultorul nu este sensibil la nevoile familiilor de albine, anul apicol va fi compromis (nu se vor realiza productiile dorite).

In aceasta luna infloresc majoritatea florilor, iar polenul si nectarul se gasesc in natura din abundenta.

Luna mai este si luna in care infloreste salcamul (cel putin in sudul tarii unde sunt cele mai importante masive de salcam), iar acest cules daca ne prinde cu familii slabe, incapabile sa fructifice acest cules, atunci si profitul din albinarit este mult diminuat sau compromis total.

Apicultorul va avea o luna mai incarcata in care va urmarii in principal urmatoarele (calendarul apicultorului din luna mai):

  • largirea periodica a cuibului – la inceput se face cu faguri crescuti buni de ouat (inchisi la culoare), dispusi la marginea puietului, apoi cu faguri crescuti ce se pozitioneaza in centrul cuibului, si spre sfarsitul lunii mai chiar cu faguri artificiali. In fiecare an se cresc aproximativ 1/3 din numarul de faguri din cuib. Aceasta actiune depinde foarte mult si de culesul existent in natura (la un cules sustinut se pot creste mai multi faguri; de obicei cresterea fagurilor incepe cand infloresc pomii fructiferi, in aceasta perioada fiind crescuti si cei mai frumosi faguri, fara celule de trantori)
  • verificarea si ridicarea la timp a ramei claditoare – rama claditoare in care regina depune oua de trantori ne poate da indicii importante despre starea familiei de albine (ex. cand se pregateste de roit, daca are cules, etc). In plus ea ne ajuta in lupta contra varoa (prin recoltarea acesteia cand puietul de trantor este capacit)
  • ajutarea familiilor slabe cu faguri cu puiet capacit – in acest fel folosim puietul ridicat de la familiile foarte puternice impiedicand roirea acestora. Aceasta actiune trebuie completata si cu schimbarea matcii in familiile slabe deoarece in majoritatea cazurilor ea este cauza stagnarii familiei (cu exceptia aparitiei unor boli)
  • asigurarea spatiului necesar depunerii nectarului – acum se asigura spatiul necesar pentru depunerea nectarului prin adaugarea de magazii in cazul familiilor asezate in stupi verticali sau prin adaugarea de rame la cei orizontali. Daca nu se asigura spatiu la timp, albinele vor bloca cuibul, matca nu va avea unde sa mai depuna oua iar familia fie isi va incetinii cresterea, fie va intra in frigurile roitului. 
  • inceperea cresterii primei serii de matci – nu se va suprapune peste culesul principal deoarece albinele nu vor ingrijii corespunzator botcile.
  • extragerea mierii din faguri – daca extragerea mierii intarzie si se realizeaza blocarea cuibului familia de albine va avea de suferit. Se poate evita acest lucru prin adaugarea mai multor magazine pe cuib (daca vremea nu este rece).
  • urmarirea starii de sanatate a familiilor de albine – in acesta luna pot apare diferite boli ce slabesc sau duc chiar la disparitia familiilor de albine. Observarea la timp a unui focar de infectie previne extinderea bolii in stupina.
  • colectarea de polen – acum este momentul optim ca apicultorul sa instaleze colectoarele de polen si sa realizeze si o productie insemnata de polen (polen ce poate fi folosit in primavara urmatoare pentru stimularea familiilor de albine sau poate aduce un venit suplimentar)
  • inceperea recoltarii de laptisor de matca – pentru apicultorii ce produc acest tip de produs apicol.
  • prevenirea intrarii in frigurile roitului – familiilor de albine cu matci selectionate li se va asigura spatiu necesar depunerii nectarului, ventilatie corespunzataore si culesuri sustinute. Se mai poate ridica periodic puiet capacit si ajuta familiile slabe. Pentru familiile de albine cu matci roitoare lucrurile se complica (se fac primele roiuri artificiale la aparitia primelor botci,  etc). O familie de albine intrata in frigurile roitului nu va mai culege miere, va compromite culesurile principale, va strica fagurii artificiali nou crescuti, etc.. In plus apicultorul va avea mult mai mult de lucru cu ruperea botcilor, formarea roiurilor artificiale, prinderea roiurilor naturale, etc.
  • formarea roilor artificiali (spre sfarsitul lunii mai, inceputul lunii iunie)- in conditii normale, dupa trecerea culesului de salcam (sau a culesului principal din luna mai), familia de albine atinge o dezvoltare maxima, iar in lipsa unor culesuri sustinute in continuare, va avea toate conditiile sa intre in frigurile roitului. In acest moment, apicultorul, pentru a prevenii acest lucru, va trece la formarea roilor artificiali, folosind regine selectionate cumparate sau produse in stupina proprie. Se pot folosi si botci de roire, insa matcile obtinute vor fi si ele roitoare (cu toate dezavantajele lor).
  • apicultorii ce fac stuparit pastoral vor deplasa stupii in locatiile stabilite (cu tot ce implica acest lucru – transport, avize, perioada optima transport, vatra temporara, etc).

In mod normal, daca apicultorul a realizat bine toate lucrarile specifice, familiile de albine ajung la o dezvoltare maxima in perioada culesului principal de salcam, ceea ce va asigura, daca vremea permite, productii satisfacatoare de miere.

calendarul apicultorului – aprilie

Luna aprilie reprezinta inceputul perioadei de dezvoltare exploziva a familiilor de albine.
In aceasta perioada matca depune un numar din ce in ce mai mare de oua, stimulata in principal de aportul abundent de polen si nectar proaspat provenit din natura.
Tot acum, familia isi schimba intreaga generatie de albine batrane, si trece printr-o perioada destul de critica care, daca apicultorul nu stie sa o gestioneze, va duce indirect la slabirea familiilor de albine si implicit la cantitati reduse de miere la culesurile principale.
Aceasta perioada critica se produce de obicei la jumatatea lunii aprilie (depinde si de zona tarii) si este influentata de o serie de factori ca:
– cantitatea si calitatea hranei
– starea vremii
– culesuri slabe de primavara
– pastrarea caldurii in cuib
– calitatea matcii
Daca apicultorul reuseste sa satisfaca aceste nevoi de baza ale familiei de albine, cantitatea de albine lucratoare va creste, si va ajunge la un maxim exact in momentul culesurilor principale, ceea ce va determina si o cantitate mare de miere.
Lucrarile din aceasta luna sunt printre cele mai importante, de ele depinzand dezvoltarea la timp a familiilor de albine.
Avand in vedere cele sus aratate apicultorului ii revin urmatoarele sarcini principale:

  • efectuarea reviziei de fond cand temperatura depaseste 15-16 grade  – se urmareste cantitatea si calitatea hranei, prezenta matcii si aspectul pontei, cantitatea de albina si numarul de faguri bine ocupati, calitatea fagurilor, prezenta eventualelor boli.
  • reducerea cuibului la un numar de faguri bine ocupati de albine – cuibul se reduce astfel incat la urmatoarea revizie de exemplu la cinci intervale de albina sa avem trei cu puiet. Un numar prea mare de faguri determina o dezvoltare necorespunzatoare a familiei deoarece aceasta nu reuseste sa incalzeasca bine puietul.
  • schimbarea matcilor batrane (daca acest lucru nu s-a facut in toamna) – in general matcile se schimba toamna. Daca avem nuclee iernate langa familii, se pot unii aceste nuclee cu familiile puternice care au matci batrane. In general matcile se pastreaza maxim doi ani de zile.
  • stimularea familiilor de albine cu sirop caldut (proportie 1:1)- se administreaza sirop caldut in hranitoare sau pungi (cate 200-300ml), sirop in care se poate adauga protofil, ceaiuri de plante si uneori chiar lapte praf cu procent foarte redus de grasime (siropul se administreaza in cazul in care apar perioade reci in care familia nu poate asigura hrana si polenul necesar cresterii puietului). Administrarea siropului creaza in familie o senzatie de cules continuu, senzatie ce accelereaza ponta matcii si stimuleaza albinele doici.
  •   in momentul in care familia de albine necesita largirea cuibului (cand ziua albinele stau si dupa diafragma) incep sa se adauge faguri artificiali la crescut (de obicei odata cu inflorirea pomilor fructiferi sau daca familiile sunt deplasate la culesuri timpurii – ex. rapita, se adauga faguri artificiali ce se lasa la crescut pana la jumatate si sunt inlocuiti cu altii noi). De obicei la familii dezvoltate corespunzator se introduce un fagure la saptamana, cu multa grija, pentru a nu raci cuibul si a nu afecta negativ dezvoltarea familiei de albine. Fagurii introdusi pot fi stropiti cu sirop (trebuie avut grija la aparitia unui eventual furtisag), insa fagurii de calitate, din ceara naturala, nu au nevoie de acest lucru. De obicei se inlocuiesc in fiecare an pana la 1/3 din fagurii din cuib. La familiile puternice, in care incep sa apara crescute celule de trantor, se introduce rama oarba dupa ultima rama cu puiet. Aceasta rama poate sa ne ofere indicii importante despre starea familiei de albine.
  • tratarea familiilor de albine bolnave – in unele cazuri, datorita iernilor grele si nepriceperii apicultorului, unele familii de albine sunt slabe si bolnave in primavara. In caz de diaree si nosema se scot fagurii patati cu pete de diaree, se strange bine cuibul si se administreaza sirop facut din ceai de plante (musetel, coada soricelului, menta, busuioc, pelin-foarte putin) cu protofil si usturoi pisat. O familie de albine pastrata cu un cuib strans previne majoritatea bolilor.
  • egalizarea familiilor de albine spre sfarsitul lunii aprilie – se iau faguri cu puiet capacit de la familiile puternice si se inlocuiesc cu faguri cu puiet tanar sau cu oua de la familiile medii (in acestea din urma se introduc fagurii cu puiet capacit). Prin aceasta operatie reusit sa impiedicam intrarea in frigurile roitului a familiilor puternice si egalizarea puterii familiilor de albine astfel incat la culesurile principale (salcam) familia de albine sa detina o populatie importanta de culegatoare care sa faca productii de miere corespunzatoare. Se ridica cel mult un fagure cu puiet capacit la un interval de 10 zile pentru a nu slabii familiile puternice. Nu se ajuta familiile bolnave,cele slabe sau cele cu matci batrane pentru ca efectul nu este cel asteptat (in plus se pot introduce in familiile puternice faguri cu puiet bolnav).
  • in functie de dezvoltarea familiilor si de starea vremii, la stupii verticali se poate adauga magazia – se adauga magazia numai dupa ce in corpul inferior toate intervalele sunt bine ocupate de albine
  • se pastreaza materialele izolatoare pana cand starea vremii permite indepartatea acestora – se poate folosi o folie peste cuib pentru a pastra caldura in interiorul acestuia.
  • se tranzvazeaza familiile de albine in stupi curati – aceasta masura poate prevenii aparitia unor boli

Lucrarile din aceasta luna aprilie sunt vitale pentru asigurarea unor familii de albine sanatoase, cu populatie numeroasa, capabile sa fructifice culesurile principale din an.

calendarul apicultorului – martie

Luna martie este prima luna de primavara in aproape toate zonele tarii (desi in partea de nord zapezile si frigul inca sunt prezente).
In aceasta perioada familia de albine isi intensifica activitatea, matca incepe sa depuna pana la 1000 de oua pe zi (la sfarsitul lunii), se produce schimbul de generatii, iar consumul de hrana (miere si pastura) si apa creste foarte mult.
In aceste conditii principalele griji ale apicultorului vor fi asigurarea hranei corespunzatoare si protejarea familiei de albine de umezeala excesiva care poate aduce multe neajunsuri (o oarecare umezeala este necesara deoarece familia de albine are nevoie si de apa, apa ce o procura mare parte din condens).
Odata cu cresterea temperaturilor, familiile de albine reusesc in toate zonele sa efectueze zboruri de curatire sustinute, in natura incepe sa apara primul polen (ghiocei, branduse, alun, salcie,etc) ce contribuie decisiv la dezvoltarea corespunzatoare a familiei de albine.
Totusi zilele calduroase alterneaza cu zile posomorate, uneori chiar geroase, ceea ce face ca in lipsa unei cantitati corespunzatoare de hrana si apa, familia de albine sa sufere, iar dezvoltarea ei sa nu se realizeze corespunzator.
In aceasta perioada, in functie de evolutia vremii si dinamica familiilor de albine, apicultorul poate realiza urmatoarele:
– supravegherea zborurilor de curatire (in zonele in care acestea inca nu s-au facut corespunzator)
– efectuarea unei revizii sumare de primavara (la temperaturi de peste 12-13 grade) prin care se evalueaza repede starea familiei de albine (hrana din cuib, numarul de rame ocupate de albina, prezenta puietului – implicit si a matcii). Daca temperatura creste peste 14 grade celsius se poate face si o revizie de fond in care se va urmarii ca hrana sa fie asigurata langa puiet, daca cuibul este strans corespunzator, daca este pastura in cantitati suficiente, se va face curat pe fundul stupilor, se asigura o protectie termica suplimentara, se unesc nucleele cu familiile iesite din iarna fara matci, se indeparteaza fagurii puternic murdariti de diaree, etc.
– se identifica daca sunt familii bolnave in stupina (in general acum apare diareea si nosemoza, precum si alte boli ale puietului)
– suplimentarea rezervelor de hrana prin administrarea de turte proteice (daca s-a facut zbor de curatire) peste ghemul de iernare, iar cand temperatura este mai ridicata se poate administra si sirop cu protofil in hranitoare.
– montarea de adapatoare in apropierea stupilor
– curatarea oglinzii stupului
– izolarea suplimentara a stupilor pentru a mentine caldura in jurul puietului.

Un cuib pastrat strans, cu hrana de calitate dispusa in jurul puietului si o ventilatie corespunzatoare, asigura o dezvoltare corespunzatoare a familiei de albine si fereste stupina de multe boli ce apar primavara.