Cand vrem sa cumparam un borcanel de miere gandul ne duce la cat de sanatoasa este mierea respectiva.
Din pacate mierea de buna calitate este din ce in ce mai greu de gasit, iar nivelul de trai scazut face ca romanul sa prefere mierea ieftina, care de cele mai multe ori numai miere de albine nu este.
Din dorinta noastra de a ajunge din urma tarile “civilizate” uitam ca in multe domenii avem nevoie sa pastram ceea ce avem, si sa nu ne indreptam spre ceva gresit.
Apicultura este una din indeletnicirile pe care noi trebuie sa o pastram asa cum este si sa luam de la altii doar lucrurile bune.
Agricultura industriala a determinat in tarile vest europene si in SUA o reducere a diversitatii specifice, diversitate scazuta ce a dus implicit si la o slabire a albinei melifere, care a inceput sa sufere de numeroase boli, multe aduse de pe alte continente.
Acum toate aceste tari industrializate se confrunta cu o mortalitate crescuta a coloniilor de albine, mortalitate ce in mare masura este determinata de agricultura intensiva aplicata si de apicultura industriala.
Acum acele tari cauta solutii de redresare a apiculturii, prin promovarea unei agriculturi mai apropiate de natura, insa lucrurile sunt foarte greu de indreptat.
Cercetatorii au ajuns la concluzia ca practicarea unei apiculturi industriale a determinat slabirea rasei albinei melifere, aparitia numeroaselor boli (unele importate de pe alte continente) si chiar disparitia totala a albinei salbatice din unele zone.

In tara noastra lucrurile incep incet sa evolueze in directia gresita urmata de tarile vest europene:
– Apicultorii incep sa hraneasca albinele cu tot felul de compusi ce forteaza albina
– Pastoralul se face in zone monospecifice, albina fiind nevoita sa consume un singur fel de polen, de multe ori contaminat cu pesticide.
– Tratamentele se fac din ce in ce mai des, albina nefiind nevoita sa se adapteze noilor daunatori
– Incepe sa se importe material genetic din alte zone, neadaptat nevoilor locale, care vine sa inlocuiasca albina locala adaptata conditiilor de mediu.
In acest context economic apicultura romaneasca se transforma incet in apicultura industriala practicata de tarile vest europene, o apicultura ce nu pune pret pe calitatea produselor apicole si pe protectia mediului, ci pe realizarea unor productii ridicate, de calitate scazuta, in cel mai scurt timp.
Nu peste mult timp mierea produsa de albina carpatina din flora specifica diversa, existenta in zone nepoluate, va fi ceva de domeniul trecutului.
Cand vom consuma miere de albine va fi doar un produs dulce, obtinut din substante diverse administrate albinelor, combinate cu ceva nectar de flori si polen contaminat cu pesticide.
Asa ceva ne dorim pentru copii nostrii?

Credem ca ei merita ceva mai bun. Nu le putem amaneta viitorul.

Cateva sunt directiile cu care putem sa incepem :

• analizarea atenta si respingerea de pe piata a pesticidelor daunatoare . Putem incepe cu neonicotidoidele care deja au determinat prabusirea coloniilor de albine din Europa din SUA
• interzicerea importurilor de material genetic si promovarea albinei locale carpatine.
• acordarea unor subventii apicultorilor ce incearca sa promoveze o apicultura ecologica
• promovarea produselor apicole obtinute din zone nepoluate sau mai putin poluate.
• subventionarea corespunzatoare a centrelor de cercetare care sa selectioneze si sa promoveze albina carpatina locala.