Mierea de albine este un produs apicol cautat in special pentru gust.

Aceasta are in componenta sa multa fructoza si glucoza, insa contine in proportii variate si proteine, aminoacizi, vitamine, enzine, minerale precum si alte microelemente importante pentru metabolismul corpului uman.

Din cele mai vechi timpuri insa, mierea este folosita cu succes si in tratarea diferitelor afectiuni, printre care se numara si cele dermatologice.

Mierea de albine, datorita componentilor specifici, are numeroase valente antimicrobiene, ceea ce o indica in tratarea diferitelor afectiuni ale pielii.

Incepand de la pansamente pentru rani si arsuri, continuand cu boli ca dermatita, psoriazis, pitiriazis, seboree, matreata, hemoroizi, fisuri anale, mierea de albine a dovedit in timp actiunea sa vindecatoare fiind un adevarat adjuvant in tratarea acestor tipuri de afectiuni dermatologice.

Datorita acestor efecte benefice mierea de albine este folosita din ce in ce mai mult in industria farmaceutica (in unguente pentru buze, sampoane, lapte de curatare, lotiuni tonice, unguente de protectie solara etc.), in componenta unor produse ajungand chiar in proportie de 70% (combinata cu diferite uleiuri).

Si sursa botanica a mierii de albine este importanta, studiile facute indicand anumite tipuri de miere de albine pentru anumite tipuri de afectiuni.

Cercetarile ulterioare vor descoperii cu siguranta si alte intrebuintari, folosirea mierii de albine fiind indicata in dermatologie datorita sursei naturale a acesteia si absentei substantelor chimice ce produc si unele efecte adverse pentru organism.

Important este ca mierea de albine folosita in componenta produselor farmaceutice sa fie o miere de calitate, iar concentratia acesteia sa fie cea inscrisa pe ambalaj (sa nu fie doar o chestiune de promovare a produsului – mierea fiind practic inexistenta din unele produse).