Pesticidele neonicotinoide – singurele vinovate de disparitia albinelor?

In ultima vreme se observa o adevarata isterie cu privire la pesticidele neonicotinoide, ce sunt aratate cu degetul cand vorbim de disparitia misterioasa a albinelor si caderea coloniilor.

Cercetatorii din toata lumea incearca sa determine cat de mult afecteaza aceste pesticide efectivele de albine. Sunt pareri pro si contra in functie de cine comanda si plateste aceste studii.

Recent, unii cercetatori, mai exact cei de la Universitatea Maryland din SUA, au sugerat ca aceste pesticide nu ar fi singurele vinovate de caderea coloniilor de albine.

Ei au venit cu argumente si au subliniat faptul ca pesticidele neonicotinoide sunt doar una din cauzele ce determina aceasta disparitie miraculoasa a albinelor. In acest tablou al cauzelor posibile intra pe langa pesticide si agricultura moderna, malnutritia, apicultura industrializata, schimbarile climatice, etc.

Credem ca este unul din cele mai neutre studii efectuate pana acum si consideram ca toate aceste posibile cauze determina slabirea albinei si in final caderea coloniilor de albine.

Agricultura moderna, practicata pe suprafete mari determina hranirea albinelor cu un singur tip de hrana, hrana de cele mai multe ori obtinuta si cu ajutorul pesticidelor.

Apicultura industriala ce apeleaza la  hranirea albinelor cu fel si fel de produse, uneori chimice, duce la o hranire necorespunzatoare a albinei. In plus apicultura industriala prin selectie genetica ingusteaza mult baza genetica a albinei melifere.

Schimbarile climatice determina o variabilitate mare sezoniera, albina neputand sa se adapteze atat de repede la schimbarile climatice actuale.

Toti acesti factori, inclusiv pesticidele, determina slabirea albinei melifere, reducerea bazei genetice si a imunitatii, care in final duc la o albina slaba, usor atacata de boli si daunatori, o albina incapabila sa se adapteze la schimbarile climatice, care in cele din urma cedeaza.

Solutia este aceeasi ca si pentru oameni – o baza genetica larga (diversitate genetica a indivizilor) si hrana de calitate obtinuta din surse diverse ( surse nepoluate si nechimizate).

Acesti factori se obtin doar in conditiile unei agriculturi traditionale (cu cultivarea in regim ecologic de suprafete mai mici cu diverse culturi) si a unei apiculturi traditionale ( apicultura sa nu mai apeleze la hranirea albinei cu tot felul de substante chimice, tratarea coloniilor sa se reduca la minim iar diversitatea genetica sa fie promovata).

Doar asa albina melifera va putea sa se intareasca, sa isi imbunatateasca imunitatea si sa poata face singura fata diversilor agenti patogeni si a schimbarilor climatice.

Aceste conditii sunt necesare si rasei umane daca mai vrea sa stapaneasca acest pamant.

Cand ne vom trezii si vom face ce este bine pentru noi oamenii (daca nu e prea tarziu), atunci si albinei melifere ii va fi mai bine.