Proprietatile active ale veninului de albine sunt cunoscute de foarte multa vreme, in special in tratamentul artritei si a bolilor degenerative.
Astfel, veninul de albine este utilizat de foarte multa vreme de catre diversi vraci, dar mai recent, in tarile dezvoltate, dupa studii indelungate, au fost recunoscute aceste proprietati deosebite ale veninului de albine, si se organizeaza chiar si cursuri de instruire a unor persoane care sa practice acest tip de terapie.
Deci, dupa foarte mult timp, putem spune ca tratamentul cu venin de albine are si o recunoastere stiintifica.
Ca si mierea de albine, veninul de albine are numerosi compusi chimici complecsi care au proprietati curative deosebite.
Studiile arata ca proprietatile analgezice si imuno-modulatoare puternice, precum si unele componente anti-inflamatorii, ajuta la reducerea inflamatiilor si promoveaza vindecarea.
Mai mult, cercetatorii rusi au demonstrat pe oameni ca veninul de albine regleaza si vindeca sistemul endocrin. Tot mai multe studii arata ca veninul de albine amelioreaza simptomele unor boli ca:
* artrita reumatoida
* osteoartrita
* bursita
*tendinita
*scleroza multipla
* fibromialgie
*oboseala cronica
De exemplu, in cazul inimii, veninul aplicat in doze medii prezinta urmatoarele efecte: regleaza ritmul cardiac, prezinta un efect pozitiv asupra celulelor miocardului, creste nivelul energiei si functiilor cardiace, creste debitul sangvin prin vasele coronariene, scade hipertensiunea arteriala, produce dilatarea vaselor cerebrale, etc.
In cazul sangelui, veninul de albine produce cresterea eritropoiezei, activarea productiei de heparina, diminuarea numarului de eozinocite, scaderea vascozitatii sangvine, scaderea concentratiei de albumina, scaderea colesterolului (in doze mai mari), cresterea continutului de proteine din sange, etc.
Cu siguranta terapia cu venin de albine va castiga teren din ce in ce mai mult deoarece substantele folosite sunt naturale si nu au efecte secundare asupra organismului uman.
Insa aceasta terapie trebuie corect aplicata de catre persoane special pregatite, pentru ca efectele sale sa fie cele dorite, evitand astfel unele accidente, cum ar fi cele in cazul persoanelor cu alergie la venin de albine.
Traditional veninul de albine este administrat prin intepaturi directe in zona afectata. Aceasta metoda este si cea mai eficienta, fiind practicata de primavara pana toamna.
In medicina se mai folosesc si alte metode de administrare a veninului de albine cum sunt:
– solutia injectabila – se administreaza subcutanat si imita efectul administrarii prin intepatura directa;
– Iontoforeza (metoda electroforetica)
– Fonoforeza (metoda ultrasonoforetica)
– creme pe baza de venin de albine;
Tratamentele pot fi de scurta durata (o sedinta in cazul afectiunilor minore) sau se pot intinde pe durata a luni de zile, cu cateva sedinte saptamanal, in cazul afectiunilor mai severe.
Durata si intensitatea tratamentului poate fi stabilita doar de catre apiterapeuti (tratamentul nu poate fi aplicat „dupa ureche”).