Se stie ca polenul si mierea reprezinta substantele cu care albinele se hranesc. Mai mult, datorita continutului proteic ridicat, polenul este considerat „painea albinelor”.

Fiecare albina, pentru a se putea dezvolta are nevoie de polen.

Pana acum s-a considerat ca albinele prefera pentru hrana polenul depozitat in faguri.

Cercetarile recente au demonstrat insa ca albinele prefera pentru hrana lor polenul proaspat, cules in ultimele trei zile.

Astfel s-a ajuns la concluzia ca acest tip de polen, proaspat, are in plus fata de polenul depozitat de mai mult de 3 zile, cateva bacterii utile in dezvoltarea acestora. Astfel acest tip de polen este mai usor de digerat iar accesul la substantele nutritive este mai usor.

Intrand in amanunt, cercetatorii au aratat ca polenul depozitat in stup sub forma de pastura, amestecat cu miere si diferite substante secretate de albine, este pastrat tocmai datorita acestui mediu septic creat, in care bacteriile nu se pot dezvolta normal. Exceptie face bacteria Lactobacillus kunkeei, care datorita adaptabilitatii sale se gaseste in concentratii mai mari in polenul depozitat in faguri. Totusi pastura pastreaza acelasi tipuri de bacterii in stare latenta, bacterii utile in momentul in care polenul este consumat.

Vazand aceste ultime rezultate ale cercetarilor ne punem intrebarea De ce albinele consuma in principal polenul crud?

In acelasi timp, apicultorii cu experinta au observat in timp ca, declansarea dezvoltarii coloniei de albine coincide cu momentul in care in stup incepe sa fie adus polen proaspat.

In concluzie putem spune ca polenul proaspat probabil are unele proprietati mult mai ridicate decat cel pastrat in faguri, si prin urmare acesta este preferat de albine.

Daca polenul proaspat este preferat de albine, de ce noi oamenii nu am prefera si noi acest tip de polen?

Aparitia mucozitatii nazale sau a unei tuse cu flegma nu este tot timpul rezultatul unei infectii bacteriene. De multe ori aceste simptome sunt rezultatul unei simple raceli, care daca este tratata cu antibiotice face mai mult rau organismului. In plus si celelalte medicamente utilizate in mod uzual, in caz de raceala, nu reduc perioada in care pacientul se vindeca. Alteori, tusea vine pe fondul unui mediu incarcat de praf sau, de ce nu, este chiar rezultatul stresului (practic uneori creierul nostru decide cand sa tusim).

De cele mai multe ori un sistem imunitar puternic face ca o raceala trecatoare sa fie invinsa mult mai usor fara medicamente, utilizand doar „remedii din casa”.

Recent, o mare organizatie britanica de medici „Royal College of General Practitioners”, a atentionat cu privire la utilizarea medicamentelor in cazul simplelor raceli  (in special a antibioticelor). Acestia subliniaza faptul ca utilizarea excesiva a antibioticelor duc la aparitia unor agenti patogeni rezistenti care in perioada urmatoare vor fi din ce in ce mai greu de stapanit.

Alternativa sunt remediile de casa, cum ar fi mierea de albine cu lamaie, care, datorita actiunii bacteriostatice si antiinflamatoare, duce la o ameliorare a simptomelor, organismul nostru fiind capabil sa lupte mai eficient cu boala.

Trebuie doar sa stoarceti o lamaie si sa adaugati o lingura de miere naturala la un pahar cu apa calduta (pana in 40 grade Celsius) si aveti un remediu excelent pentru o simpla raceala sau chiar gripa. In plus trebuie sa consumati foarte multe lichide, care sa reduca senzatia de sete si sa hidrateze organismul. Mai pot fi folosite diferite dropsuri ce au in componenta substante naturale eficiente in asemenea cazuri (pe baza de propolis, menta, eucalipt, etc.), substante care realizeaza o curatare a cavitatii bucale si a gatului. Pentru tuse, mierea de albine cu ridiche neagra face minuni.

Folosirea mierii de albine cu lamaie determina un aport crescut de vitamine (in special vitamina C) si energie pentru organism si determina o vindecare mult mai rapida a acestuia.

Aceste remedii naturiste sunt prescrise din ce in ce mai frecvent chiar de medici, care stiu in ce moment aceste remedii sunt utile si cand este necesar utilizarea medicamentelor, inclusiv al antibioticelor.

Rezistenta la antibiotice este una din cele mai grave probleme cu care se va confrunta omenirea. Acest lucru a fost recunoscut si de Organizatia Mondiala a Sanatatii care considera aceasta rezistenta la antibiotice o amenintare majora la sanatatea publica.

Oamenii de stiinta au inceput sa caute de ceva timp alternative la antibiotice, iar un grup de cercetatori din Suedia a reusit chiar sa identifice un grup de 13 bacterii care se gasesc in mierea de albine si care au o capacitate extraordinara de lupta cu agentii patogeni.

Aceste bacterii ce sunt prezente in stomacul albinelor a facut ca timp de milioane de ani albina sa se poata apara de agenti patogeni si sa isi poata pastra hrana (mierea de albine si pastura) fara a fi degradata de acestia.

Din neferice mierea pe care o cumparam noi din magazin, in cele mai multe cazuri, este lipsita de aceste bacterii datorita procesarii la care este supusa (in special incalzire excesiva si diluare a acesteia cu diferite substante care sa impiedice cristalizarea), iar noi mancam o miere lipsita de proprietatile sale cele mai importante.

Impreuna, aceste bacterii produc compusi ce determina o eliminare a agentilor patogeni nefolositori.

Cercetatorii au determinat in laborator ca acest grup de bacterii reusesc chiar sa elimine agenti patogeni extrem de periculosi, inclusiv agenti meticilino-rezistenti, agenti care pot produce infectii fatale pentru om.

Pentru inceput mierea de albine a fost adaugata in creme cu care au fost tratati caii care nu raspundeau la tratamentul clasic al ranilor. Dupa adaugarea mierii de albine ranile sau vindecat.

In prezent cercetarile de laborator vor sa determine pe tesut uman cand poate fi folosita mierea de albine si in ce concentratii.

Rezultatele cercetarilor vin sa dea sperante pentru tratarea agentilor rezistenti, si ne aduc aminte ca natura poate oferii de cele mai multe ori solutii, noi fiind nevoiti sa le cautam unde trebuie.

Mierea de albine a fost folosita inca din antichitate in tratarea ranilor.

In ultima perioada insa, si comunitatea stiintifica internaltionala acorda un interes crescut mierii de albine, aceasta substanta realizata de albine din nectarul  florilor.

Astfel, din ce in ce mai multe articole apar in revistele de specialitate, si recomanda mierea de albine in diverse afectiuni, inclusiv in tratarea ranilor provocate de arsuri sau a ranilor din operatii.

Aceste recomandari vin dupa cercetari indelungate care demonstreaza proprietatile antiinflamatoare si antiinfectioase ale mierii de albine, precum si capacitatile regenerative exceptionale ale acesteia.

Cercetarile au fost efectuate atat in laborator cat si prin studii clinice, si au demonstrat ca un strat subtire de miere este mult mai eficient in tratarea anumitor tipuri de arsuri decat unele creme aplicate in prezent.

Astfel, datorita actiunii sale antiinflanatoare, antiinfectioase, regenerative, antiexudative si antioxidante, mierea de albine va putea fi folosita cu succes in tratarea ranilor si arsurilor, in functie de gravitatea acestora.

Mierea este recomandata in tratamentul tusei din cele mai vechi timpuri.

Recent, cercetatorii au vrut sa dovedeasca si calitatile acesteia comparativ cu o serie de medicamente folosite frecvent in tratarea tusei la copii (copii mai mari de trei ani).

Pentru studiu a fost folosit un esantion de 134 de copii care sufereau de tuse acuta.

O parte din ei au primit pentru tratarea tusei un amestec de 90 ml lapte caldut (nu fierbinte) si 10 ml miere de albine din flori salbatice, timp de trei seri consecutive.

Ceilalti au primit dextrometorfan sau levodropropizină, doua medicamente frecvent folosite pentru tratarea tusei la copii.

In ambele cazuri tusea a fost tratata cu succes in 80-90 % din cazuri.

Aceste rezultate conduc la concluzia ca amestecul de lapte cu miere de albine pare a fi la fel de eficace ca medicamentele sus mentionate. In plus amestecul de lapte cu miere de albine este un compus natural sanatos, ce nu afecteaza celelalte functii ale organismului si nu are efecte adverse.