Persoanele in varsta se confrunta deseori cu o scadere a masei musculare pe masura ce imbatranesc.

Acest lucru se datoareaza in special unei rezistente la realimentare a acestor persoane, care incet incep sa piarda masa musculara dobandita in timpul vietii.

Medicii incearca ca printr-o alimentatie corespunzatoare, persoanele trecute de prima tinerete sa isi pastreze masa musculara si tonusul crescut.

Au fost cercetate numeroase alimente care prin proprietatile lor sa poata aduce un aport crescut de energie si proteine in organism, fara sa induca si efecte nocive asupra acestuia.

Implicit a fost luat in calcul si polenul de albine, cunoscut ca fiind bogat in proteine si vitamine.

Au fost realizate studii pe soareci batrani la care le-a fost redusa substantial ratia de hrana, dupa care au fost hraniti cu diferite doze de polen proaspat de albine.

S-a observat astfel ca dupa realimentare cu polen proaspat de albine, masa musculara si activitatea mitocondriala a crescut semnificativ.

Astfel, si in cazul persoanelor cu varste inaintate, care nu au alergie la polen, acesta poate fi folosit pentru suplimentarea hranei, si pentru aducerea unui aport important de proteine si energie in organism. Trebuie subliniat faptul ca este indicat folosirea polenului proaspat (sau congelat) poliflor si nu a polenului uscat, deoarece acesta din urma pierde prin procesul de uscare multe din proprietatile sale.

In acelasi timp, datorita continutului crescut de proteine si energie, polenul de albine ar putea fi folosit si de sportivii de performanta ca supliment nutritiv.

Propolisul este o substanta naturala colectata de albine pentru a proteja stupul de diversi agenti patogeni.

In medicina el este utilizat din ce in ce mai mult in tratarea diverselor boli cum ar fi arsuri, acnee, afectiuni ale pielii, igiena orala, etc.

Extractul de propolis pe baza de etanol este folosit in medicina in diverse domenii tocmai datorita compusilor activi ce ii contine si care, fara efecte secundare, realizeaza o imbunatatire a afectiunilor vizate.

Cercetatorii au incercat sa demonstreze actiunea extractului de propolis asupra cresterii parului.

Pentru acest studiu s-au folosit soareci care au fost rasi pe spate si au fost tratati cu extract de propolis.

Dupa tratament s-a observat o stimulare deosebita a cresterii parului si chiar o indesire a acestuia.

Studiile au fost extinse si pe culturi de piele artificiala, rezultatele fiind similare.

Aceste cercetari demonstreaza faptul ca propolisul stimuleaza cresterea parului si indesirea acestuia. Pe viitor produsele cosmetice utilizate pentru prevenirea caderii parului si pentru indesirea acestuia ar putea contine si propolis.

In cazul implanturilor osoase chirurgii folosesc de foarte mult timp diverse combinatii de cimenturi osoase cu care umplu golurile dintre implant si os.

Cele mai frecvente cimenturi osoase folosesc o rasina sintetica numita metactilat de metil sau PMMA. In ultima vreme s-a incercat imbunatatirea acestor cimenturi osoase cu diverse antibiotice pentru a reduce riscul de infectii. Problema apare atunci cand aceste antibiotice devin din ce in ce mai putin eficace in lupta cu agentii patogeni ce capata rezistenta.

Pentru a depasi aceste limite oamenii de stiinta din Coreea de Sud au incercat imbunatatirea PMMA cu o substanta activa extrasa din propolis denumita CAPE (ce are la baza rasini naturale culese de albine din mugurii diferitelor tipuri de arbori), substanta cu care albinele captusesc stupul si il igienizeaza. Aceasta substanta extrasa din propolis are efecte antimicrobiene, antiinflamatoare, anticancerigene, etc, avand avantajul originii naturale si a lipsei efectelor adverse.

Cercetatorii au demonstrat nu doar ca amestecul de PMMA si CAPE este mai eficace impotriva agentilor patogeni (inclusiv Staphylococcus aureus), ci si ca acest amestec este mult mai rezistent la compresiune decat cel clasic datorita legaturilor chimice stabile pe care le formeaza.

Deocamdata acest ciment osos imbunatatit cu propolis a fost folosit doar pe iepuri, urmand ca in perioada urmatoare sa fie testat si pe subiecti umani.

Aceste experimente stiintifice ne demonstreaza inca o data ca natura ne ofera tot ce avem nevoie, nu ramane decat ca noi oamenii sa invatam sa o folosim asa cum trebuie.

Persoanele ce sufera de diabet au probleme in momentul in care se ranesc, in sensul in care ranile lor se vindeca mult mai greu decat ranile persoanelor sanatoase.

Chiar in conditiile in care tratamentul este unul corespunzator, ranile diabeticilor se vindeca foarte lent si pun mari probleme acestor bolnavi.

In timp au fost folosite diverse terapii alternative menite sa duca la vindecarea mai rapida a ranilor in cazul acestor persoane. Inca din antichitate mierea a fost folosita cu succes la tratarea ranilor, si a dus la o vindecare mai rapida a ranilor diabeticilor.

In ultimul timp se observa o revenire la acest tip de practici, fapt sustinut de diversele studii medicale efectuate si de rezultatele obtinute de cercetatori.

Datorita proprietatilor sale speciale, mierea de albine ajuta mai mult la vindecarea ranilor diabeticilor decat la vindecarea ranilor persoanelor sanatoase. Acest fapt se datoreaza eliminarii microorganismelor de rana si a efectelor sale antioxidante si antiinflamatoare.

Aceste proprietati de vindecare a ranilor diabeticilor sunt sustinute de numeroase studii ce recomanda mierea de albine in tratarea ranilor diabeticilor, aceasta neavand numeroasele efecte secundare ale medicamentelor clasice. In plus, folosirea mierii de albine in tratarea ranilor nu provoaca o rezistenta in timp a microorganismelor de rana.

Incet, medicina incepe sa redescopere principiile vindecatoare existente in produsele naturale si reuseste sa intervina mai eficient si mai putin distructiv pentru vindecarea diverselor afectiuni.