Arhive categorii: lucrul in stupina

Unele lucrari ce se fac in stupina

cresterea matcilor

metode de introducere a matcilor in roi artificiali

De cele mai multe ori achizitia matcilor imperecheate este destul de costisitoare, apicultorul incercand sa minimizeze cat mai mult pierderile in randul acestor regine proaspat acizitionate.
Utilizarea matcilor valoroase, imperecheate, de obicei presupune formarea unor roi.
Metode de introducere a matcilor in roi

  • metoda formarii unui roi artificial

Cand activitatea de zbor este corespunzatoare, se matura albina tanara de pe 6-8 faguri cu puiet, printr-o palnie, intr-o roinita aerisita. Trebuie avut mare grija ca sa nu maturam din greseala si matca din familiile donatoare.
Pentru a elimina acest inconvenient se pune o gratie care va impiedica ca matca sa patrunda in roinita.
Albina tanara poate fi luata de la mai multe familii sanatoase din stupina.
In roinita se introduce si matca in cusca de transport, dupa ce in pealabil a fost inlaturata albina insotitoare.
Se mai introduce hrana si apa, dupa care se depoziteaza roiul la intuneric (la o temperatura de aproximativ 18 grade), timp de 1-3 zile.
Dupa 1-3 zile, timp in care roiul s-a linistit, se introduce seara intr-un stup nou impreuna cu doi faguri cu hrana (miere si polen proaspat) si alti trei faguri artificiali, moment in care se elibereaza si matca in acel flux de albine.
Se hraneste roiul cateva zile, cat timp sunt claditi fagurii artificiali, dupa care se poate face si un tratament antivaroua.
Metoda are avantajul ca este destul de simpla si igienica, dar lipseste familiile donatoare de o cantitate insemnata de albine in timpul culesurilor.

  • Metoda roiului in aer liber

Metoda apartine apicultorului Sklenar si este considerata o metoda foarte sigura.
Seara, se fixeaza pe un fagure gol cusca cu matca. Peste acest fagure se scutura albina de pe mai multi faguri (poate fi din familii donatoare diferite). Albina tanara se va strange pe acel fagure iar cea batrana se va intoarce in coloniile donatoare.
Roiul asa format ramane peste seara in aer liber.
A doua zi roiul se pune pe faguri intr-o cutie noua si se elibereaza matca.
Se hraneste pana se dezvolta corespunzator.

  • Metoda roiului cu puiet

Se aseaza 1-4 faguri cu puiet (in functie de anotimp – mai multi spre toamna) si doi faguri cu hrana intr-o cutie noua.
Daca roiul se face in aceeasi stupina se mai matura cativa faguri cu puiet peste (atentie sa nu se ia si matca din familiile donatoare).
Matca se pune in cusca de transport fara albina insotitoare intre doi faguri.
Orificiul de la cutia de transport se obtureaza cu serbet de zahar.
Roiul astfel format se pastreaza in pivnita timp de 1-3 zile.
Metoda nu este atat de sigura ca celelalte metode.

  • Roi cu puiet la eclozionare fara albina

Aceasta metoda de inlocuire a reginelor se bazeaza pe acceptarea tinerei matci de catre puietul proaspat eclozionat.
Metoda se foloseste in special cand vrem sa inlocuim o regina batrana dintr-o colonie ce este instalata intr-un stup vertical (se poate adapta si la cel orizontal).
Se introduce intr-un corp nou doi faguri cu puiet la eclozionare, faguri cu apa si cu hrana, fara albina acoperitoare.
Matca se lasa in cusca in acel corp nou format.
Peste familia de baza se pune un podisor cu plasa de sarma cu ochiuri pana la 3 mm, dupa care se aseaza noul corp acoperit (noul corp trebuie sa aiba posibilitatea de deschidere a unui urdinis). Caldura din corpul de baza va face ca puietul sa poata ecloziona in conditii optime.
A doua zi, dupa ce au eclozionat cateva sute de albine se deschide cusca si se da drumul la matca.
Albinele tinere vor hrani noua matca care va incepe ponta si va forma o noua familie.
Timp de o saptamana nu se va deschide noul urdinis, dupa care, dupa ce mai urcam cativa faguri cu puiet (fara albina acoperitoare), de jos, deschidem urdinisul cat sa incapa o singura albina.
Nu se hraneste roiul nou format pentru a nu fi atacat.
Periodic se mai urca faguri cu puiet (fara albina) din compartimetul de jos.
Cand roiul devine mai puternic decat familia de baza se unifica (in prealabil se inlatura matca din compartimentul de jos).
Metoda este foarte sigura daca este respectata.
Atentie! – nu se hraneste roiul si nu se deschide urdinisul timp de o saptamana.
Hrana si apa se asigura la formarea roiului.

Metodele sus descrise asigura acceptarea matcilor selectionate in proportie mare, pierderile fiind foarte mult diminuate.
In acelasi timp matcile nu vor suferi ca in cazul celor ce se introduc direct in familii (in aceste cazuri unele matci sufera datorita agresiunii produse de albinele din stup).
Aceste roiuri formate corespunzator garanteaza in anul urmator o dezvoltare corespunzatoare a familiilor de albine si rezultate corespunzatoare.

lucrul in stupina

ceara, obtinere si extragere

Ceara este un produs organic secretat de glandele cerifere de pe abdomenul albinelor si are o multitudine de utilizari (incepand cu formarea fagurilor artificiali utilizati tot de catre apicultori – ce consuma si cea mai mare cantitate de ceara, si pana la productia de lumanari, utilizari in industria farmaceutica, etc).
Pentru apicultori, ceara reprezinta un produs important care permite apicultorului sa reformeze fagurii vechi din familiile de albine si astfel sa asigure o dezvoltare corespunzatoare a acestora.

Calitatea cerii

Dupa proprietatile organo-leptice ceara de albine se imparte in patru categorii:
– calitate superioara (cea obtinuta din capaceala si rama claditoare – recoltata inainte de cresterea trantorilor), de culoare alba, uniforma
– calitatea I (provine din capacele, faguri in care s-a crescut puiet, faguri noi, crescaturi de ceara pe rame), cu o culoare uniforma galbuie
– calitatea a II (obtinuta din topirea fagurilor vechi si a rezidurilor de faguri prin topire la cald)de culoare galbena, bruna deschis sau cenusiu deschis, cu culoare uniforma
– calitatea a III (provine din reziduri de faguri prin presare la cald sau cu solventi organici), de culoare galben inchis-portocaliu cu reflexe rosiatice,culoare neuniforma la spargerea calupului

Obtinerea si extragerea cerii

Apicultorul obtine ceara din diverse activitati: curatarea stupilor primavara, recoltarea ramei claditoare, a crescaturilor din stupi, strangerea capacelii de la extractia mierii, reformarea fagurilor vechi din stupina.
In functie de provenienta acesteia ceara se extrage in moduri diferite.
1. Pentru ceara provenita din capaceala se pot aplica diverse metode (scurgere naturala, centrifugare, topire directa, presare), ceara obtinuta fiind una de foarte buna calitate (la fel ca cea provenita din rama claditoare in care nu a crescut puiet de trantor).
2. Pentru ceara obtinuta din crescaturi, faguri vechi sau noi, etc., exista diverse tehnologii care ne ajuta sa separam ceara.
In functie de cantitatea de faguri ce trebuie reformati se pot folosii fie topitoare solare, topitoare ce folosesc abur, sau diverde instalatii ce folosesc apa calda pentru a scoate ceara.
Practic apicultorii folosesc topitoare solare sau cu aburi achizitionate din magazinele cu specific apicol, sau folosesc diferite instalatii improvizate care de multe ori dau un randament destul de mare (folosind principiul extragerii cu apa calda – topirea cerii, sau cel al extragerii cerii la rece).
Indiferent de tehnologia folosita, este necesara o retopire a cerii in apa pentru a obtine o ceara calitativ superioara.
Ceara obtinuta trebuie pastrata in conditii corespunzatoare, ferita rozatoare, in loc uscat si racoros.
Trebuie sa luam in calcul si urmatoarele:
– fagurii vechi trebuie tinuti la inmuiat in apa de ploaie (2-3 zile)pentru a reusi sa scoatem o cantitate mai mare de ceara din ei.
– ceara se lasa la racit lent pentru a se putea separa bine (se lasa la decantat 24-48 ore)
– ceara trebuie fiarta atent pentru a evita accidentele neplacute (spuma formata este foarte inflamabila)
– fierberea cerii fara apa duce la inchiderea ei la culoare
– extragerea cerii in vase din fier, cupru, zinc, poate duce la saponificarea cerii (se folosesc vase din otel inoxidabil, aluminiu sau vase emailate)
– ceara trebuie extrasa din faguri deoarece acestia pot fi atacati de diversi agenti biologici (in special gaselnita – toamna si primavara)
In continuare va prezint cateva fotografii ale unor dispozitive de extras ceara care eu le consider destul de ingenioase.
dispozitiv artizanal ceara
presa ceara artizanala
presa ceara Lega

lucrul in stupina

recoltarea si pastrarea propolisului

Albinele recolteaza propolisul de pe diferiti arbori (rasinoase, plop, arin, cires, fag, etc) si il transporta in stup pentru a astupa crapaturile acestuia si a acoperi cadavrele diferitilor daunatori din stup.
Propolisul are culori diferite (in functie de arborele de pe care este cules) si calitati deosebite, apreciate din cele mai vechi timpuri de catre oameni.
Cantitatea de propolis ce se poate obtine de la un stup variaza in functie de o serie de factori dintre care amintim: rasa de albine (acesta este cel mai important factor), perioada (albinele propolizeaza mai mult primavara si toamna), zona geografica (stupii din zonele cu paduri produc mai mult propolis).
Cantitatea de propolis ce se poate obtine de la o familie de albine variaza intre 100 si 400 grame.
Colectarea propolisului necesita mult timp si uneori este o actiune destul de anevoioasa daca apicultorul nu cunoaste unele metode mai eficiente.
Cei mai multi apicultori incepatori colecteaza propolisul prin razuire directa de pe rame, scandurelele podisorului, peretii stupului (acesta metoda fiind una destul de anevoioasa).
Pentru a creste cantitatea de propolis recoltat se mai apeleaza la lasarea unui spatiu intre scandurelele podisorului (2-3 mm) pentru a favoriza propolizarea, amplasarea unor fasii de material plastic cu ochiuri de 5 mm pe spetezele ramelor si colectarea acestuia prin razuire dupa indepartarea acestor fasii, etc.
Aceste metode insa necesita timp iar cantitatea de propolis colectata este destul de mica.
Pentru a obtine cantitati mai mari de propolis se folosesc din ce in ce mai mult colectoarele de propolis.
Acestea fie pot fi achizitionate direct de la magazinele cu specific apicol, fie se pot confectiona in gospodaria proprie.
Unul din cele mai simple si eficiente colectoare de propolis este cel din plasa de material plastic (de tipul plaselor pentru tantari dar cu ochiuri un pic mai mari) ce acopera tot cuibul si lasa un spatiu intre spetezele ramelor si plasa de plastic (spatiul se poate realiza in diferite moduri – o rama de lemn, o grila de metal, etc). Peste plasa se aseaza un material din bumbac ce se ridica periodic pentru a crea noi spatii pentru propolizare.
Dupa propolizare, plasa se ridica si se baga in congelator pentru a putea scoate propolisul.
La rece, propolisul devine casant si prin frecare cade usor de pe plasa.
Dupa recoltare propolisul se conditioneaza prin eliminarea corpurilor straine (resturi de albine, aschiii de lemn, etc).
Propolisul se pastreaza la temperaturi de maxim 20 grade, in locuri lipsite de umezeala si mirosuri straine, sub forma de bulgari sferici, inveliti in staniol sau pungi de material plastic.
Se mai poate pastra si in sticle colorate, inchise cu dop si apoi parafinate.
Nu se recomanda a fi incalzit sau topit (si nici tinut la temperaturi ridicate) deoarece in acest fel propolisul pierde uleiurile volatile atat de importante.
Cea mai indicata metoda de pastrare este cea sub forma de tinctura de propolis, in acest fel proprietatile propolisului neavand de suferit (acesta fiind si consumat cel mai frecvent in aceasta forma).

Pentru a exemplifica cum procedeaza cei ce colecteaza propolis in mod industrial va invitam sa urmariti filmul de la adresa
http://www.youtube.com/watch?v=uwEAOSA6m_I

cresterea matcilor

introducerea matcilor imperecheate in familii de albine

Se cunoaste foarte bine rolul materialului genetic de calitate din stupina fiecarui apicultor.
In acest sens, de foarte multe ori apicultorii trebuie sa decida la un moment dat sa isi schimbe materialul genetic din stupina, prin aducerea unor matci de calitate, care sa le satisfaca cerintele.
Aducerea unor matci selectionate imperecheate, de calitate (in cazul in care materialul genetic existent este de slaba calitate) este o masura necesara in cazul in care dorim sa avem performanta, iar meseria de apicultor sa inceapa sa ofere si satisfactii.

Situatii ce determina acceptarea reginelor

Inainte de toate trebuie luat in calcul unele elemente ce determina acceptarea sau respingerea reginei cum ar fi:
– primavara si toamna devreme matcile sunt primite mult mai usor
– seara este momentul oportun in care se introduc matcile
– in perioadele cu cules bun matcile sunt acceptate mai usor
– matcile imperecheate sunt primite mai usor (mai ales daca au pontat mai mult timp in nucleu)
– lipsa puietului este o situatie ce favorizeaza introducerea matcilor
– prezenta botcilor face aproape imposibila inlocuirea matcilor
– albinele tinere accepta mult mai usor o noua matca

Metode de introducere a matcilor

In practica apicola se cunosc o multitudine de metode de introducere a matcilor, metode cu o reusita mai mare sau mai mica, determinate si de starea familiei de albine si principalii factori favorizanti descrisi mai sus.

  • Introducerea matcii in colivie

Se scoate matca ce trebuie schimbata si se lasa 4-5 ore. Pe seara, se fixeaza colivia (10cm x10 cm ce poate fi confectionata din plasa de sarma cu diametrul ochiurilor de 3 mm) si se introduce matca sub colivie, fara albine insotitoare. Colivia se fixeaza pe o zona cu miere necapacita si puiet gata de eclozionare, puiet care va hrani matca pana la eliberarea din colivie. Colivia se fixeaza prin presare pana cand intra pana la foita de ceara (cand folosim o colivie confectionata din plasa de sarma – in caz contrar albinele vor roade in jurul coliviei si pot sa omoare matca).
Pentru coliviile din comert, dupa 1-2 zile se verifica comportamentul albinelor, iar daca acesta este normal se va inlocui partea de jos cu o foita de ceara gaurita. Se vor distruge si eventualele botci nou construite.
Dupa alte patru zile se mai verifica o data daca matca a fost eliberata si daca a inceput ponta. Daca nu a fost eliberata se practica un orificiu pe partea opusa fagurelui.
Aceasta metoda este una din cele mai sigure.

  •   Introducerea cu ajutorul cutiei de transport matci

Se orfanizeaza familia sau se rup eventualele botci daca acestea exista si se lasa cateva ore.
Se introduce cutia in familie, in mijlocul acesteia, intre doua rame, in partea superioara. Dupa 24 de ore se verifica comportamentul albinelor. Daca comportamentul este normal se inlocuieste capacelul cu o foita de ceara gaurita. Albinele vor roade ceara si vor elibera matca. Nu se va deranja stupul timp de patru zile.

  •  Metoda de introducere prin surprindere

Se uniformizeaza mirosul albinelor si a matcii tinere cu 24 de ore inainte (folosind un parfum sau palinca pusa pe bucati de vata la fundul stupului). Se suprima matca batrana si se scutura toate albinele in fata urdinisului pe o planseta. Se da drumul si matci tinere in acest ghem de albine.

  • Introducerea prin urdinis sau pe deasupra cuibului

Familia trebuie sa fie pusa in situatia de a accepta matca (orfanizata) iar matca trebuie sa aiba acelasi miros cu cel al familiei de albine (uniformizam mirosul).
Matca trebuie sa nu fie speriata si sa fi pontat mai mult timp in nucleu.
Se introduce seara pe urdinis sau prin partea superioara a stupului.

  •  Prin naclaire cu miere

Se cauta matca ce trebuie schimbata si instantaneu se ridica de pe fagure iar in acelasi loc se introduce noua matca imperecheata unsa cu miere. Verificarea acceptarii se face dupa 7 zile.

  •  Introducerea matcii cu nucleul din care provine

Orfanizam familia si introducem nucleul despartit de familia primitoare doar de o bucata de hartie perforata cu un cui. operatiunea este mult mai usoara in cazul stupilor verticali cand putem aseza corpul cu nucleu peste familia de baza despartite de o hartie gaurita. Albinele vor roade hartia si se vor unifica.
Dupa doua zile coboram ramele din nucleu in corpul de jos.

  • Introducerea cu alcool

S-a constatat ca reginele sunt primite usor daca se recurge la narcotizarea familiei cu alcool de 95 grade sau cu tuica tare de fructe (in conditiile in care sunt indeplinite si unele din conditiile prezentate la inceput).
Practic se toarna 10 ml alcool pe o bucata de hartie tip batista si se aseaza deasupra ramelor. In prealabil se extrage matca batrana si se introduce o matca tanara imperecheata in cusca, lateral fata de hartia cu alcool, izolata cu un strat foarte subtire de serbet de zahar. Matca va fi eliberata inainte ca vaporii de alcool sa isi piarda efectul (acestia stergand mirosul vechii matci).
Metoda are avantajul ca matca va incepe imediat ponta.

Acestea sunt doar cateva din procedeele de introducere a matcilor, priceperea apicultorilor si cunoasterea comportametului familiilor de albine facand aceste metode mai sigure sau mai putin sigure.

lucrul in stupina

prevenirea roirii naturale

Roitul este un fenomen natural menit sa perpetueze si sa conserve specia.
Pentru apicultori insa roirea naturala aduce numai necazuri deoarece prin acest fenomen are loc o scadere simtitoare a productiei de miere iar familiile de albine se depopuleaza masiv (putand chiar sa se desfiinteze).
In apicultura moderna se incearca din ce in ce mai mult inlaturarea roirii naturale si inlocuirea acesteia cu cea artificiala.

cauze ce provoaca roirea naturala si metode de prevenire

Pentru a inlatura efectele roirii naturale trebuie sa cunoastem si principalele cauze care determina roirea:
– suprapopularea stupilor Familia de albine trebuie sa aiba suficient spatiu in care sa poata depune oua matca iar albinele sa depuna nectarul si polenul.
Pentru aceasta se vor prefera stupii de mare capacitate la care se poate mari usor spatiul prin adaugarea de corpuri. In acest caz matca nu isi va intrerupe ponta prin blocarea cuibului iar familia de albine va avea o dezvoltare corespunzatoare. Pe masura ce familia se dezvolta vor fi introdusi faguri artificiali si corpuri noi.
– ventilatia necorespunzatoare Un stup asezat necorespunzator si cu ventilatie nesatisfacatoare va fi predispus la roire .
Pentru aceasta se vor alege locuri de amplasare a stupilor in care intre orele 12-17 sa fie umbra, iar lazile vor fi prevazute cu orificii de aerisire (uneori chiar pe intreg fundul stupului).
– existenta sau lipsa culesului Uneori din lipsa de cules instinctul de roire se accentueaza si familiile de albine intra in frigurile roitului (dar si un cules intens la rapita poate determina intrarea in frigurile roitului). Uneori aparitia unui cules important scoate familia din frigurile roitului. Este bine ca familia de albine sa aiba cules tot timpul (sa se practice pastoralul). Golurile de cules predispun la roire.
– aglomeratia de albine tinere Datorita dezvoltarii explozive a familiei de albine se ajunge in situatia in care fiecare larva sa fie hranita de mai multe albine tinere. Cand aceste albine tinere nu mai au cui oferi laptisorul de matca produs, incep sa construiasca botci si intra in frigurile roitului. In aceasta situatie se ridica periodic rame cu puiet capacit de la familiile puternice si se inlocuiesc cu rame cu oua de la familiile mai slabe (ramele cu puiet capacit se introduc in familiile mai slabe).
– blocarea cuibului Uneori in timpul culesurilor mari se produce o blocare a cuibului cu miere si pastura, matca nu mai are unde sa depune oua iar familia intra in frigurile roitului. Trebuie asigurat loc pentru ca matca sa depuna ponta in conditii corespunzatoare.
– varsta matcii si calitatile sale genetice S-a constatat ca matcile batrane au tendinta mai mare de roire. In acelasi timp matcile atent selectionate au predispozitie mai mica spre roit. Pentru aceasta vor fi folosite matci cu o varsta de 1-2 ani, matci provenite din familii puternice (selectinate in stupina proprie pentru diverse criterii – inclusiv instinct de roire redus) sau matci selectionate (cumparate de la crescatori de matci autorizati).
– lipsa substantei de matca in cantitati suficiente Datorita imbatranirii sau aglomeratiei din stup substanta de matca secretata de aceasta nu mai ajunge la toate albinele iar acestea intra in frigurile roitului.

Daca totusi s-a ajuns ca familia de albine sa intre in frigurile roitului trebuie luate o serie de masuri pentru a salva ceea ce se mai poate: ruperea periodica a botcilor, formarea de roi artificiali si ruperea botcilor, etc.