Miere de albine se gaseste in orice supermarket, la orice margine de drum, online sau la fiecare targ de produse bio.

In toate cazurile comerciantii spun ca au la vanzare miere naturala, la care o parte mai adauga si cuvantul „bio”.

In realitate, in majoritatea cazurilor se vinde fie miere incalzita necorespunzator (acest fapt datorita educatiei consumatorului), miere cu diferite tipuri de adaosuri (in general zahar) sau miere falsificata in totalitate.

Daca in primul caz vina este a consumatorului care prefera mierea in stare lichida, in celelalte cazuri vina este a celui ce comercializeaza mierea, care de cele mai multe ori nu este apicultor. Sunt si cazuri in care chiar apicultorii dau sirop de zahar la albine pentru a fi transformat in miere si apoi vandut ca miere naturala.

Acum sa explic si eu ce cred ca inseamna miere naturala:

– o miere de albine asa cu este scoasa din stup (cu urme de ceara, propolis si polen in ea). O parte din consumatori consuma cu placere acea „spuma de pe miere”.

– o miere neincalzita mai mult de 45 grade celsius.

– o miere pastrata la intuneric (similar cum ea este pastrata in stup)

– o miere culeasa de albine din zone nepoluate, nu de pe monoculturi agricole sau alte tipuri de culturi tratate.

– o miere extrasa din stupi netratati cu antibiotice.

Din toate aceste lucruri expuse cred ca cel mai important cred ca este zona din care mierea este culeasa. O miere culeasa din zone poluate, sau din zone in care se trateaza culturile, nu mai poate fi o miere naturala ci o miere in care gasim urme ale acestor substante.

Din cele expuse putem spune ca mierea naturala pura este din ce in ce mai greu de gasit in conditiile economiei de piata.

Mierea naturala poate fi gasita doar direct la apicultori testati in timp, apicultori care isi respecta clientii si care doresc o legatura de durata cu acestia.

Din cauza falsificarii din ce in ce mai mult a mierii de albine, atat consumatorii cat si producatorii au numai de pierdut.

Din acest motiv mierea de albine se vinde foarte greu online, cumparatorii avand mari semne de intrebare cu privire la provenienta si calitatea mierii.

In istorie mierea de albine a jucat un rol deosebit in culturile multor popoare, atat ca aliment cat si ca medicament.

Astfel, mierea de manuka, a jucat un rol hotarator in tratamentul multor afectiuni din unele zone din Noua Zeelanda.

Mierea de manuka este culeasa de albinele melifere de pe tufisurile speciei Leptospermum scoparium si are efect antibacterian, antiviral, anti-fungic, anti-inflamator, antioxidant, antiseptic, fiind un adevarat aliment si medicament deopotriva.

Recent si oamenii de stiinta au inceput sa cerceteze acest tip de miere de albine si i-au recunoscut proprietatile sale vindecatoare, aceasta fiind folosita in prezent intr-o varietate de forme, atat la nivel extern cat si intern.

Tot acestia au descoperit ca antioxidantii unici din mierea de manuka inhiba dezvoltarea bacteriilor si promoveaza vindecarea, iar spre deosebire de antibioticele sintetice nu se creaza rezistenta, ceea ce face ca mierea de manuka sa poata fi folosita cu succes la tratarea ranilor, arsurilor, și alte probleme de piele.

In acelasi timp mierea manuka are un continut enzimatic unic (contine chiar peroxid de hidrogen natural) cu efect antiseptic ce duce la prevenirea si tratarea infectiilor bacteriene.

Pe langa efectele terapeutice externe, mierea de manuka are si foarte multe indicatii privind tratarea unor boli ca ulcerului gastric, gastrită, precum si alte probleme digestive. Proprietatile sale antibiotice, anti-fungice si antivirale fac din  mierea manuka un remediu eficient si pentru dureri de gât, guturai, acnee, sinuzită, reflux acid și arsuri la stomac, pecingine, etc.

Datorita acestor proprietati vindecatoare s-a creat o adevarata industrie in jurul acestui tip de miere si nu tot timpul in sprijinul pacientilor. Astfel au aparut pe piata diverse tipuri de miere contrafacuta ce este vanduta ca miere de manuka si care nu numai ca nu au nimic in comun cu mierea de manuka, dar nu au nimic in comun nici cu mierea de albine.

Daca mierea de manuka, o miere stransa din zone nepoluate a reusit sa castige acest prestigiu de invidiat, ar trebui si noi romanii sa ne gandim ca poate, si mierea romaneasca de mana, culeasa de albine din padurile de rasinoase, poate avea efecte similare, fiind stiut faptul ca padurile de rasinoase secreta substante antibacteriene puternice, cu efecte benefice asupra organismului uman.

Cu siguranta, in momentul cand cercetarea romaneasca o sa inceapa sa studieze si mierea romaneasca de mana din padurile de rasinoase, rezultatele nu vor intarzia sa apara.

Pana atunci va recomandam sa consumati miere de mana romaneasca, o miere naturala cu efecte terapeutice, care cu siguranta este mult mai buna decat mierea de manuka contrafacuta ce se comercializeaza in Romania.

Polenul poliflor congelat – o pastrare a polenului mult mai adecvata.
Din ce in ce mai multi oameni descopera compozitia si proprietatile deosebite ale polenului cules de albine.
Putina lume insa stie ca polenul uscat pierde multe din proprietatile oferite de catre polenul florilor.
Prin uscare, datorita temperaturii si deshidratarii, polenul adunat de albine pierde unele dintre cele mai importante principii, insa deoarece se pastreaza mult mai usor in aceasta stare, apicultorii prefera pastrarea acestuia in stare uscata.
Sunt si oameni care, constienti de proprietatile deosebite ale polenului strans de albine, prefera sa il congeleze imediat dupa ce este adus de catre albine, si sa il ofere la vanzare in stare congelata.
Aceasta modalitate de pastrare prin congelare, pastreaza nealterate majoritatea proprietatilor si caracteristicile polenului floral, fiind un adevarat izvor de sanatate pentru oameni.
Pastrarea polenului prin congelare are insa si multe dezavantaje, care fac ca apicultorii sa prefere uscarea acestuia:
– pentru o pastrare corespunzatoare polenul trebuie recoltat in fiecare seara si congelat, pentru ca pe timpul noptii acesta sa nu absoarba umiditatea din atmosfera (acelasi lucru se poate intampla si pe timp ploios)
– consumatorii trebuie sa pastreze polenul in recipiente destul de mici pentru ca acesta sa fie consumat destul de repede (polenul decongelat trebuie consumat cat mai repede pentru a se evita alterarea)
– pastrarea polenului congelat presupune existenta unor spatii de congelare, pe care nu orice apicultor le detine.

Deoarece polenul congelat pastreaza mult mai bine proprietatile polenului cules de albine recomandam consumatorilor consumarea in primul rand a acestui tip de polen.
Pentru persoanele care nu dispun de spatii de congelare se poate consuma si polen uscat, insa acesta pierde unele caracteristici fizico-chimice importante in dezvoltarea armonioasa a organismului uman.
Este foarte important ca persoanele ce consuma polen pentru prima data sa fie sigure ca nu sunt alergice la acest tip de produs.

Trebuie precizat ca cel mai bun polen este cel consumat in aceeasi zi in care acesta a fost cules de catre albine, insa acest tip de produs este disponibil pentru putine categorii de persoane (apicultori si unii turisti aflati in excursii care viziteaza stupinele apicultorilor).
Acest ultim tip de produs pastreaza intacte toate proprietatile si caracteristicile polenului floral, reprezentand un rezervor de energie pentru organismul uman.

Anul 2012 a fost unul destul de precar pentru apicultorii din Bucovina.
Daca in anul 2011 familiile de albine sau dezvoltat corespunzator iar clima a fost favorabila, anul 2012 s-a caracterizat printr-o dezvoltare mai inceata a familiilor de albine si o stare a vremii care nu a permis un cules corespunzator.
Astfel, in luna mai 2012, luna cand apicultorii obtin primul sortiment de miere de albine – „mierea de mai”, a fost o perioada destul de scurta cand albinele au putut culege nectar suplimentar necesitatilor proprii.
Aceasta perioada scurta a fost caracterizata de inflorirea concomitenta a primelor flori ale primaverii si a pomilor fructiferi (ce au oferit un cules destul de sustinut).
Dupa aceasta perioada scurta de timp, natura a fost din nou potrivnica apiculturii prin perioada rece ce a urmat.
Astfel, apicultorii care nu au recoltat mierea la timp, au avut surpriza neplacuta sa constate ca familiile de albine au consumat tot ce au produs si s-au apucat sa roiasca.
In schimb, apicultorii ce au extras acest sortiment de miere in luna mai, au obtinut o miere oferita in special de catre papadie si pomii fructiferi.
Fata de mierea de mai 2011 (care a fost o miere cu o culoare galben auriu), mierea extrasa la sfarsitul lunii mai 2012 are o culoare galben maroniu (de la pomii fructiferi) si o aroma specifica.
In plus, cantitatea extrasa este mult sub asteptari, ceea ce va determina o crestere a pretului mierii de albine in anul 2012 (daca nu vor aparea surprize in lunile iunie-iulie).
Cred ca in acest an 2012 a functionat din plin principiul compensatiei (cantitatea mare de miere din 2011 compensand lipsa de miere din acest an).

La inceputul lunii mai, cand infloreste masiv papadia, apicultorul poate obtine cantitati mici de miere de papadie.
Acest sortiment de miere are o culoare galbuie, asemanatoare florii din care provine, si un miros deosebit.
Pentru a obtine acest tip de miere, apicultorul trebuie sa detina familii de albine puternice, capabile sa valorifice acest cules destul de timpuriu.
La noi in tara sunt destule zone in care papadia, prin abundenta acesteia ofera un cules indestulator.
Mierea de papadie este un sortiment deosebit ce se valorifica la pret ridicat, tocmai datorita cantitatii reduse in care albinele o ofera.
Nu trebuie confundata mierea de papadie cu siropul de papadie, un sirop obtinut din zahar si flori de papadie (fara enzimele si principiile active oferite de albine).
De foarte multe ori, acest sirop de papadie trece in ochii consumatorilor neavizati drept miere de papadie.